De multe ori am auzit din partea oamenilor simpli, consumatori de presa, ca argumet de nezdruncinat: „E adevarat, domnule, ca am citit eu in ziar!”. In ultimele zile, am avut si reprezentarea „adevarurilor” enuntate de presa si in special de jurnalistii din Bucuresti, care ingurgiteaza fara sa mestece tot ce vine pe fluxurile informationale. Mi-am dat seama cat de usor poate sa fie pentru cineva rau-intentionat sa intoxice opinia publica cu ajutorul sau complicitatea presei, fiind in mijlocul evenimentelor si urmarind cum sunt ele relatate in mass-media centrala.
O prima stire, dezbatuta amplu pe toate canalele de televiziune si in aproape toate publicatiile, a fost recuperarea bratarilor dacice din aur furate din siturile arheologice de la Sarmizegetusa Regia. O prostie lansata pe post de unul dintre inculpatii in dosarul privind braconajul arheologic a fost preluata de jurnalistii din capitala fara discernamant si vehiculata prin talk-show-uri. „Traficantii nu pot sa fie trasi la raspundere, pentru ca obiectele respective nu sunt clasate in Patrimoniul National”. Pai cine era sa le claseze? Decebal, inainte sa le ingroape din calea Romanilor? Obiectele respective au fost ascunse in pamant in urma cu aproape 2000 de ani si descoperite recent de braconieri. Doar nu era sa claseze braconierii obiectele si apoi sa le vanda in strainatate.
Daca jurnalistii din capitala ar fi dat dovada de un minim de profesionalism, ar fi cercetat putin legile care stabilesc regimul juridic al patrimoniului national si al siturilor arheologice. Ar fi aflat ca bunurile care sunt susceptibile de a fi clasate ca obiecte de patrimoniu trebuie prezentate autoritatilor si ca sapaturile in zonele protejate sunt interzise. Este foarte ciudat ca nu am auzit pe la nici un talk-show pe aceasta tema decat opinia infractorilor sau a celor care-i sustin. Nicaieri nu a aparut macar un punct de vedere al procurorilor care se ocupa de acest caz.
Desfasurarea de „forte media” intr-un singur sens, acela de a-i prezenta cat mai favorabil pe inculpati, este cel putin suspecta.
Aproape nimeni nu a observat sau nu a fost interesat sa observe ca vineri, la un nou termen de judecata, un martor-cheie a dezvaluit ca una dintre bratari a fost filmata acasa la Iulian Ceia, fara ca acesta sa instiinteze autoritatile de existenta ei.
O alta stire, ceva mai calda, inghitita pe nemestecate de televiziunile centrale, este incendierea a doua autoturisme apartinand unui om de afaceri din Deva. Televiziunile si cateva agentii de stiri au facut legatura intre incendierea autoturismelor si faptul ca respectivul om de afaceri este patronul unei publicatii. Potrivit stiristilor, o „mana criminala” a incendiat cele doua masini pentru ca in saptamanalul proprietarului ar fi aparut articole incomode. Nimic mai fals. Proprietarul autoturismelor are un saptamanal care se vinde in doar cateva zeci de exemplare si care si-a intrerupt aparitia dupa doar trei numere, in care nu a facut nici un fel de dezvaluire senzationala sau incomoda. Din contra chiar, motivul pentru care saptamanalul cu pricina nu mai apare este ca patronul cu masinile incendiate nu si-a platit jurnalistii.
Pentru telespectatorii televiziunilor care au preluat stirea si au prezentat doar punctul de vedere al patronului pagubit, acesta poate sa-si creeze o imagine falsa de jurnalist incomod persecutat. Imagine care poate sa-i fie de folos, in cazul in care incendierea este urmare a reglarii de conturi intre patroni cu afaceri mai mult sau mai putin cinstite.
