Confruntarea fotbalistica dintre „Poli” Timisoara si „UTA” Arad a scos inca o data in evidenta rivalitatea care exista, de zeci de ani, intre cele doua orase. Daca pe teren totul s-a rezumat la o confruntare anosta intre jucatori, spiritele celor doua galerii au explodat.
Este si de inteles, atata timp cat in cele doua echipe evolueaza aproape numai fotbalisti care nu sunt nascuti in Arad sau Timis, care nu pot simti rivalitatea dintre cele doua judete. Pentru ei a fost un joc obisnuit de campionat, chiar daca inaintea meciului suporterii le-au explicat ca duelul de sambata seara este, inainte de toate, o lupta de orgolii intre doua orase, care se bat pentru a fi „fruncea” in Banat.
Meciul a fost unul in care urma sa fie eliberate o parte din frustrarile aradenilor, acumulate de-a lungul anilor. Acest lucru s-a vazut cel mai bine in tribune si mai ales in afara stadionului, unde spiritele incinse au dus la lupte de strada. Caci suporterii au fost singurii care au simtit ca acest joc este unul de totul sau nimic.
Au fost unii aradeni care au spus ca ar prefera ca echipa lor sa retrogradeze, dar sa bata pe „Poli”. Frustrarile lor nu vin numai de pe terenul de joc, ci s-au adunat dupa ce Timisoara a luat, incetul cu incetul, ce era mai bun din Arad. Este vorba de institutii, directori sau chiar si jucatori de fotbal.
Sa nu mai vorbim de perioada de dinainte de 1989, cand politicul era in toate, deci si in fotbal. Sa nu se uite ca tot politicul a ordonat, acum vreo 20 de ani, retrogradarea „UTA” in divizia „B”, iar aradenii au trebuit sa piarda „spectaculos” pe teren propriu, un meci cu „Poli”, arbitrat din biroul fostului prim-secretar al Aradului. Invers nu s-a intamplat niciodata.
Ura aradenilor pentru timisoreni s-a strans, putin cate putin, in timp, pe fundamentul unei asa-zise arogante banatene. Mai mult, niciodata aradenii nu si-au acceptat statutul de periferie a Banatului, cu care ii „alintau” timisorenii.
In aceste conditii era normal ca jocul de sambata sa fie pentru suporterii „UTA” unul al orgoliilor, in care se puteau elibera de o parte dintre supararile trecutului. Dar, „Mara&comp.” nu au reusit sa se ridice la inaltimea asteptarilor, iar aradenii au revenit acasa cu speranta ca, la anul, va fi mai bine.
Jucatorii nu trebuie, insa, sa confunde „Curva Viola” din Banat cu fetele de la barul „Cleopatra”, asa cum a facut Sabin Ilie, cu o saptamana inainte de acest meci vital pentru aradeni. Suporterii i-au iertat, deocamdata, pe jucatorii „UTA”, dar nu uita ca au mai pierdut o confruntare cu dusmanii de pe Bega, intr-un derby al Vestului cu gust amar pentru cei din Arad.
De cealalta parte, trupa lui Marian Iancu se bucura ca a reusit sa-si multumeasca sustinatorii. A meritat victoria, iar cu aceasta ocazie, Plesan si colegii lui au descoperit ce inseamna un duel intre „Poli” si „UTA”. Nu se stie cati dintre cei care au jucat sambata vor mai evolua si in partida retur de la Arad.
Ce se poate anticipa este, insa, ca pentru meciul de la Arad combatantii vor fi mai montati. La fel si suporterii, mai ales cei aradeni, care spera ca vor reusi sa intoarca bataia primita la Timisoara.
Securea razboiului va in mana fiecarui suporter, fie el aradean, dar si timisorean.
