Copiii din familiile nevoiaşe au la dispoziţie jucării sofisticate la Centrul Creştin „Râul Trezirii”
Un palat al copiilor de dimensiuni reduse se găseşte în cartierul arădean Vlaicu. Aici, copiii care provin din familii mai nevoiaşe, dar nu numai, pot veni să înveţe să picteze, să cânte şi chiar să se joace. La Centrul Creştin „Râul Trezirii” copiii sunt supravegheaţi şi personalul specializat are grijă ca „elevii” să-şi însuşească cât mai multe cunoştinţe. Preşedintele fundaţiei, Samuel Caba, spune că ceea ce se întâmplă este extrem de bine: copiii nu-şi petrec timpul prin baruri şi discoteci, dar au posibilitatea să beneficieze gratuit de cursuri şi jocuri pe care părinţii lor nu şi-ar putea permite să le plătească.
Zeci de copii vin în fiecare zi
Copiii din zonă ştiu deja ce înseamnă „Râul Trezirii”. Fundaţia este situată într-un fost spaţiu industrial, amenajat modern. Deşi funcţionează doar de puţin timp, săptămânal, zeci de copii vin la sediul fundaţiei. Ei s-au împrietenit, se distrează şi nici nu-şi cheltuiesc puţinii bani de buzunar pe care-i primesc de la părinţi. Aici, copiii pot învăţa gratuit să cânte, să picteze, să deseneze dar şi să confecţioneze diverse obiecte chiar din materiale reciclabile. Cei mici au jucării extrem de interesante, cum părinţii lor nu-şi permit să le cumpere. Într-o altă sală, cei mai mari joacă diverse jocuri: ping-pong, fotbal de masă, dar şi extrem de popularul Wii. Ei spun că financiar nu şi-ar putea permite să-şi achiziţioneze un asemenea joc. Pentru a nu exista probleme, şi ei sunt supravegheaţi de către alţi copii, mai mari, care au grijă să nu producă pagube. Copiii sunt extrem de încântaţi. Vin, discută şi se joacă. Mulţi nici nu au acasă asemenea posibilităţi. Însă, fiecare are visul său pe care vrea să-l transforme în realitate. Ada abia a împlinit 14 ani şi visul ei este să devină actriţă. Ea este în echipa de teatru a şcolii şi speră să ajungă vedetă. „Dacă nu eram eu, nu era nici echipa de teatru a şcolii”, povesteşte fata. „Îmi place să vin şi să joc fotbal la masă şi Wii. Cel mai mult îmi place când înscriu”, spune Ada.
Vise de adolescent
Iulia are 17 ani şi vrea să devină psiholog. Ea recunoaşte că vine să joace darts şi ping-pong. Norbi va împlini în curând 18 ani. Zâmbeşte şi recunoaşte că vine la jocuri de câte ori poate şi uneori îi supraveghează şi pe cei mai mici. După joacă, mai stau la discuţii. Povestesc despre visele lor, despre idealurile lor. Samuel Caba, preşedintele fundaţiei spune că distracţia copiilor şi tinerilor este dublată de discuţii despre formarea caracterului şi, uneori, de educaţie religioasă. „Este mai bine să-şi petreacă aici timpul liber decât să umble prin cluburi sau discoteci”, spune Samuel Caba.
