Comentam, ca pe un fapt pozitiv, cu cateva luni in urma, initiativa Facultatii de Istorie si Filosofie de la Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca de a demara studii de istorie cu aplecare spre evenimentul aparent marunt al vietii cotidiene si al unor intamplari de o mai mica anvergura, dar care, in ultima instanta, fiind mai aproape de adevar, definesc fidel realitatea studiata. Asa s-au nascut „Caietele de antropologie istorica”, ajunse acum la al 7-lea volum. Acesta, ca si cele anterioare, nu sustine decat la figurat denumirea de „caiet”, dat fiind volumul sau impresionant, de aproape 500 de pagini, dedicate: Sarbatorii, Celebrarii si Comemorarii, conform titlului de pe coperta.
Lucrarea contine l4 studii ce abordeaza aceasta tematica vasta si interesanta pentru istoria si cultura romana, completata apoi cu 11 recenzii de carte de istorie nou-aparuta, un medalion, interviu etc. Revenind la tema amintita, Simona Nicoara, coordonatoarea volumului, ne pune in tema scriind in introducere: „Din totdeauna sarbatoarea a fost o manifestare colectiva, o forma de reprezentare a autoritatii religioase si seculare (politice), un discurs al puterii despre ea insasi, destinul sarbatorilor fiind puternic impregnat de specificul geografic si de traditia istorica”.
Tot Simona Nicoara precizeaza in alt paragraf: „Cercetarile intreprinse in acest volum al revistei noastre au meritul de a pune in discutie, in ansamblu acel mit al imemorabilei vechimi al obiceiurilor ritualice, demonstrand ca s-au produs pe parcursul epocilor istorice dezagregari, mai brutale sau mai lente”. Sau ca: „Filiatiile milenare au co-existat cu unele dezradacinari culturale, aspect care a fost pus in evidenta din perspectiva istorico-antropologic”.
Cateva titluri sunt, credem, edificatoare pentru continutul revistei: Mihai Chiper Ð „Un dosar politic controversat: aniversarea revolutiei pasoptiste la 1898”; Ioan Carja Ð „Ceremoniile publice, Biserica Ortodoxa si regimul carlist”; Manuela Martin Ð „Cult si sarbatoare in Romania comunista: cazul lui Nicolae Ceausescu”; Elena si Constatin Barbulescu: „1 Decembrie la Cluj” etc.
Observam ca unele teme sunt deprinse din contemporaneitate, unele chiar si din arealul geografic al Ardealului, ceea ce le confera un interes sporit. Altele au un viu caracter polemic, cum este si cel semnat de Mihaela Grancea Ð „Sarbatorile Putnei si cultura identitara”, din care reiese clar intruziunea politicului in astfel de aniversari si manipularea popu-latiei de catre factorii de putere…
Este un volum incitant, plin de invataminte folositoare celor cu misiunea organizarii unor asemenea manifestari. Mai ales ca si la Cluj-Napoca, unele ONG-uri, fara tangente ca instruire culturala pentru acest domeniu, se hazardeaza in tot felul de aniversari cu un profund iz patriotard, care nu fac decat sa compromita si sa trimita in derizoriu astfel de momente ce ar trebui sa ajunga la sufletul participantilor si nu initiate doar sa se auda vorbitorii, mereu aceeasi, intre ei si, desigur, sa se aplaude reciproc.
