L-am cunoscut pe scriitorul Lucian Valea in anul 1954, la Timisoara, unde eram pe atunci corespondentul „Romaniei libere” si unde el venise din Nord, Cluj si Bistrita lui, angajandu-se ca secretar al Uniunii Artistilor Plastici banateni. Cu timpul am aflat ca, de fapt, a venit in orasul de pe Bega izgonit de dosarul sau de fost detinut politic (PNT) care, insa il va urma peste tot.
Apoi, l-am pierdut din vedere pana mai zilele trecute cand trei carti ale sale, intre care si o premiera absoluta, au vazut lumina tiparului la Editura „Limes”, aducand lumii literare o adevarata surpriza.
Lucian Valea a debutat in 1939 cu poezia „Tu n-ai murit!”, publicata in revista „Tribuna” din Cluj, condusa pe atunci de Ion Agarbiceanu, iar editorial – cu volumul de versuri „Matanii pentru Fata Ardeleana”, salutat cu insufletire de critica vremii. In 1942, a publicat la Editura „Tribuna” din Brasov volumul „Intoarcerea langa pamant”, de asemenea primit bine de critici si istoricii vremii – Vasile Neta, Octav Sulutiu, Petre Comarnescu, Aurel Martin etc. carti dintre care nu putem omite in enumerarea noastra cele dedicate vietii si operei lui George Cosbuc.
In ce consta surpriza de care vorbeam mai sus?! Din cele trei carti: „Oameni pe care i-am iubit” – cuprinzand 19 portrete de mari personalitati literare precum George Bacovia, Lucian Blaga, Ion Chinezu, Gala Galaction, G. Calinescu etc. – majoritatea cu adevarat fermecatoare prin stil, poante, adevaruri spuse franc; „Jucatorul de carti”, de fapt o antologie din lirica sa insumand ciclurile mentionate, dar si altele precum „Intoarcerea lui Don Quijote” (1972), „Vocile” (1975), „Singuratate in Ithaca” (1979), „Autoportret in timp” (1983) si „Dintr-un ciclu inedit” (1984-1985). Volumul se incheie cu o „Crestomatie critica”. Asa incat, generatia de azi care desigur nu l-a cunoscut, poate sa guste savorile poeziei lui Lucian Valea readusa in fata cititorilor prin aceasta antologie.
Si, in sfarsit, al treilea volum este o premiera editoriala absoluta, o lucrare de mai mari dimensiuni, aproape 400 de pagini, intitulata „Generatia amanata”. Este o carte dedicata generatiei anilor '40, zisa si a razboiului, pe care autorul o cauta si o regaseste in revistele, ziarele si alte publicatii ale vremii. Este o carte in care Lucian Valea este deopotriva scriitor, memorialist, istoric, cercetator. De asemernea, volumul este extrem de incitant pentru ca se refera la foarte multi scriitori ca Anisoara Odeanu, Iulian Vespen, Ion Th. Ilea, Coca Farago, Vlaicu Barna, V. Copilul-Cheatra, I. Negoitescu, la alti „cerchisti”, publicand inclusiv un interviu cu Francisc Pacuraru, despre scriitorii ramasi in Ardeal in timpul ocupatiei horthyste, ca urmare a Dictatului de la Viena. Iar paginile de memorialistica sunt tulburatoare de-a dreptul.
Revenind la volumul „Oameni pe care i-am iubit” trebuie sa spun ca Lucian Valea ii face un portret extraordinar lui Lucian Blaga, cu care a fost in relatii foarte apropiate. Spicuim: „Nu stiu cine a lansat teoria "tacerii" lui Blaga. A tacerii omului, ca o ipoteza specifica a eului blagian. (…) L-am auzit pe Blaga vorbind; l-am auzit "tacand"; l-am ascultat citind versuri; l-am urmarit in scanteietoare conversatii. Asa ca eu nu pot spune despre el ca a fost un tacut, "insemnat de natura". De altfel, despre locvacitatea lui depune marturie toata corespondenta cunoscuta pana acum (…) Dar, dincolo de personalitatea filosofului si scriitorului, Blaga oferea lumii si pe aceea a omului, distinsa si fermecatoare. Nu era un inabordabil si nici un izolat. Felul sau de a fi al cetatii era, insa, mai discret si mai imponderabil”. Toata aceasta stradanie de a-l readuce pe Lucian Valea in actualitate o datoram fiicei sale, Oana Valea, si unui impatimit sustinator, Mircea Malut. Le multumim in numele cititorilor nostri.
