Alegerile din 9 decembrie riscă să aruncă România cu circa 12 ani, înapoi în timp. În anul 2000, România riscă să fie complet izolată pe plan internaţional, în contextul în care bătălia finală pentru postul de preşedinte al ţării se dădea între bătrânul comunist, Ion Iliescu, şi mai ferocele adorator al lui Nicolae Ceauşescu, Corneliu Vadim Tudor.
România se confrunta cu tenative de a controla politic Justiţia, prin oameni precum Rodica Stănoiu, pe tapetul politicii externe era repusă chestiunea apropierii de o Rusie autarhică şi condusă nedemocratic de un ţar KGB, iar gradul de sărăcie urcase foarte mult, ca urmare a măsurilor de austeritate luate de o guvernare de dreapta, nu foarte coerentă şi deloc inspirată în comunicarea publică. În prezent, România riscă să se confrunte cu aceleaşi provocări.
Trecerea CSM în subordinea Parlamentului ar fi una catastrofală, care ar anula principiul separării puterilor în stat. Apropierea de o Rusie nedemocratică ar însemna trădarea principiilor şi a valorilor împărtăşite de aliaţii occidentali, de cei care îşi varsă sângele alături de militarii români din Afganistan. Iar gradul de sărăcie este din nou în urcare, din cauza unor măsuri de austeritate necesare pentru a stabiliza economia românească, dar care au fost comunicate atât de prost, încât până şi Sebastian Vlădescu, părea înţelept atunci când tăcea.