„Big Ghiţă” este ambasador al NBA, merge la toate meciurile echipei Washington Wizards şi pregăteşte copii care să-i calce pe urme.
Deşi a jucat ultimul meci în NBA în anul 2000, Gheorghe Mureşan se bucură de o popularitate imensă în Statele Unite. Cunoscut şi datorită filmului „Uriaşul meu”, realizat în 1998, „Big Ghiţă” este privit ca un adevărat erou în special în capitala Washington, acolo unde s-a stabilit împreună cu familia. Plecat de 17 ani peste Ocean, românul de 2,31 metri a acceptat, într-o limbă română mult mai curată decât a multor sportivi români aşa-zişi „internaţionali”, să vorbească pentru cititorii RL despre programul său, importanţa sportului, copii, notorietate şi, evident, baschet.
Merge la meciuri din NBA
Dacă în România programul său nu e neapărat un secret, puţină lume ştie cum decurge viaţa lui Ghiţă Mureşan peste Ocean. „Sunt pensionar”, începe cu o glumă fostul baschetbalist, după care detaliază ce înseamnă a fi pensionar în America la vârsta de 39 de ani. „Pe lângă academiile de baschet pe care le fac şi acolo cu cei mici, mai am şi două job-uri. Sunt ambasador al echipei Washington Wizards, dar şi al NBA. Nu mă ocup direct de transferuri sau de lucruri legate de echipa din NBA, ci am o funcţie de „back-office”, ţin legătura cu sponsori şi alte chestii. În schimb, mă cam duc la toate meciurile lui Wizards din sala proprie”, a spus cel născut în comuna clujeană Tritenii de Jos chiar de Ziua Îndrăgostiţilor. Fostul internaţional s-a îndrăgostit rapid şi de ideea de a-i introduce în tainele baschetului pe copii, atât americani, cât şi români, şi de vreo câţiva ani îşi face timp şi pentru cei mici. „Am o academie de baschet unde organizez ligi de baschet pentru copii între 6 şi 10 ani şi camp-uri de baschet pentru cei între 6 şi 14 ani, dar mai mult mă ocup de cei mai mici, de începători. În Washington, iarna şi primăvara fac ligi de baschet, vara fac camp-uri de baschet timp de cinci săptămâni, pentru că apoi vin în România pentru acelaşi lucru, iar toamna fac clinică de baschet. Chiar dacă eu vreau să fac şi la Cluj aceeaşi chestie în fiecare an, nu depinde doar de mine. Este nevoie de locaţie, de mingi, de antrenori, de cort, de apă, nu e chiar aşa simplu şi, dacă sunt ajutat cu aceste lucruri, o să mai fac şi anul viitor, şi peste doi ani şi tot aşa”, a promis Mureşan.
Sportul şi şcoala, mână în mână
Cel mai cunoscut sportiv român în Statele Unite după Nadia Comăneci demonstrează că nu degeaba ţine să îi înveţe pe copii încă de la vârste fragede tainele sportului cu mingea la coş. „Big Ghiţă” poate ţine, fără probleme, un discurs despre importanţa sportului, în general şi a baschetului, în special. „E foarte important pentru copii să facă sport. S-a demonstrat în şcolile din America faptul că, dacă se face sport înainte de ora de matematică, acei copii sunt mult mai proaspeţi, la matematică decât cei care au stat în bancă. În acest fel, multe şcoli din America au preluat acest model şi au introdus mai multe ore de sport în program. E adevărat, acolo şi părinţii sunt mai conştienţi că trebuie să-şi dea copiii la sport decât sunt în România. Ei ştiu că sportul le dezvoltă la copii reflexele, atenţia, îi învaţă să lucreze în grup, să câştige, să se bucure şi, cel mai important, îi face să aibă încredere în ei. Eu am căpătat încredere în mine la 16 ani. Când am plecat din România, deja aveam însuşite toate aceste caracteristici. În străinătate doar am îmbunătăţit, nu am învăţat nimic nou”, povesteşte fostul sportiv.
Pe Mureşan, sportul l-a făcut şi celebru. Nu întâmplător a primit oferta de a juca în „My Giant”, alături de Billy Crystal, un film care a făcut încasări în primul weekend de la lansare de peste trei milioane de dolari.
Ar putea juca în Divizia A
„Pe vremea când eram sportiv în activitate am primit scrisori de la fani din toată lumea, iar de când am apărut în acel film, scrisorile s-au înmulţit şi de la fani ai filmelor. Pot spune că m-a ajutat foarte mult acel film. Am mai jucat într-un film de atunci, a cărui premieră încă nu a avut loc, dar nu ştiu dacă o să mai apar în alte filme. Oricum, nu o să spun nici dacă am”, este secretos cel care l-a jucat pe Max Zamphirescu în filmul turnat şi în Transilvania.
O discuţie cu Ghiţă Mureşan nu se poate încheia fără a vorbi şi despre sportul care, până la urmă, i-a adus celebritatea. Surprinzător sau poate nu, dacă ne raportăm la valorea campionatului nostru intern,”Big Ghiţă” se vede fără probleme la orice echipă din Divizia A, cu o pregătire fizică efectuată în prealabil.
„Acum sunt obosit nu neapărat fizic, cât mai ales psihic. Oricum, dacă nu m-aş accidenta şi aş face o pregătire fizică împreună cu o echipă de la noi, aş putea juca şi acum în Divizia A. Este o diferenţă imensă între baschetul de la noi şi NBA. Acolo arbitrii sunt pur şi simplu furaţi de rapiditatea acţiunilor. La noi este foarte greu să vezi un baschet „încet”. Putem compara şi la fotbal. Ai văzut cum s-a jucat la Campionatul Mondial din vara asta şi apoi cum se joacă la noi în campionat”, a mai spus Ghiţă Mureşan.
„Ni, mă, baschet la TV”
Ghiţă Mureşan s-a apucat de baschet la o vârstă târzie în zilele noastre, dar perfect scuzabilă în trecut: 15 ani. Acesta povesteşte cu un oarecare umor de ce nu a jucat baschet mai devreme. „Câte
coşuri de baschet ai văzut în perioada de dinainte de Revoluţie? Pe câte mingi de baschet ai pus mâna înainte de 1990? Câte meciuri de baschet ai văzut la tv? Nu găseai terenuri sau coşuri de baschet în vremea aia. Îmi aduc aminte de un turneu cu echipa naţională a României făcut în Grecia prin acea perioadă. Eram seara la masă când un coleg de-al meu, nu-i dau numele, a venit lângă noi şi la televizor tocmai era difuzat un meci de baschet, la care el, surprins: „Ni, mă, baschet la televizor”. Am râs cu toţii atunci, dar era o raritate să vezi la tv acest sport”, a spus Ghiţă Mureşan.
Fructele, nelipsite
Ghiţă Mureşan spune că urăşte mâncarea, dar este conştient că fără ea îi este greu să trăiască. Viaţa de sportiv l-a făcut să aleagă cu atenţie ce mănâncă, lucru pe care îl face şi astăzi, chiar dacă a renunţat la activitatea competiţională. „Şi dimineaţa, şi la amiază, şi seara, şi la miezul nopţii aş mânca fructe. Chiar şi acum, în timp ce vorbesc cu tine, aş mânca, dar nu am. La noi în casă fructele sunt nelipsite. Mâncarea este cea mai mare otravă, dar nu poţi trăi fără ea. Nu tot ce e bun e sănătos şi nu tot ce e frumos e şi bun. Prefer întotdeauna o porţie de legume făcute la abur în locul unei farfurii cu sarmale, de exemplu”, a spus „Big Ghiţă”.
