Trebuie de la bun inceput sa precizez ca nu fac parte dintre eurosceptici. Dar nici nu trebuie sa privim integrarea ca pe un moment din care in Romania va curge numai lapte si miere. Pe termen lung, fara indoiala, intrarea tarii noastre in familia batranului continent este un lucru benefic. Pe termen scurt insa, vom avea parte de socuri de diferite tipuri. De la schimbarea mentalitatilor pana la realinierea costurilor vietii de zi cu zi. Si voi incepe cu acestea din urma, pentru ca pe roman, cand vine vorba de socurile integrarii, ce-l mai tare il doare buzunarul.
Daca analizam putin ceea ce spun specialistii in domeniul economic, trebuie sa observam ca integrarea este benefica pentru persoanele din clasa de mijloc. Se vor mari accizele la produsele de lux. Dar cine-si permite asemenea produse are si bani de accize. Se vor taxa si alte „mofturi”, printre care prima inmatriculare a autoturismelor. Cine nu-si permite isi cumpara masina la mana a doua. Oricum nu cumpara romanul cate o masina pe luna sa-l coste inmatricularea salariul pe un an.
Pentru saraci vesti ceva mai bune. In mod normal preturile la alimentele de baza ar trebui sa scada pentru ca nici graul, nici carnea sau alte produse importate nu vor mai fi taxate la vama. Pentru Transilvania integrarea poate sa reprezinte o sansa pentru dezvoltarea rapida.
Datorita diferentei de potential economic si uman fata de celelalte zone ale tarii, Transilvania are sansa sa ingita o mare parte din fondurile structurale atat pe capitolul industrie, cat mai ales pe agricultura si turism. Faptul ca in zona de vest si centru a Romaniei exista deja un deficit de forta de munca va determina cresterea salariilor, cu atat mai mult cu cat pe piata muncii vor concura si firmele din UE.
Investitiile masive in infrastructura dezvolta ramuri conexe care vor atrage o mare parte a fortei de munca. Micile ferme agricole, dezvoltate in Transilvania si Banat mult mai bine decat in restul tarii, vor putea sa atraga fonduri europene. Cresterea productiei agricole si in special a alimentelor „bio” va duce la scaderea preturilor pentru produsele de baza. Romania nu va suporta un soc in ceea ce priveste cresterea preturilor pentru ca acestea sunt deja in mare parte aliniate la nivelul celor europene.
In viitorul apropiat, cu siguranta va urma o redesenare a unitatilor administrativ-teritoriale. Judetele mici vor fi „inghitite” de cele dezvoltate si vor fi constituite regiuni, probabil dupa modelul landurilor germane. Regionalizarea va diminua puterea de influenta a Capitalei si va asigura o dezvoltare armonica in provincie. Aceasta ar putea fi una dintre solutiile de evitare a socului economic al integrarii unei tari in care autoritatile locale din majoritatea resedintelor unor judete mici, fara forta economica, au preferat sa dijmuiasca fiecare oportunitate.
Alungarea investitorilor seriosi, care n-au vrut sa dea spaga se va resimti in fiecare oras in care interesele personale ale primarilor si consilierilor au trimis la plimbare companiile straine care intentionau sa faca altceva decat lohn-ul bazat doar pe piata ieftina a muncii.
Un alt mare soc il va reprezenta, insa, schimbarea mentalitatilor. Functionarii publici vor trebui sa invete sa zambeasca si sa-si faca treaba fara stimulente materiale din partea contribuabililor. Edilii trebuie sa se obisnuiasca cu gandul ca lucrarile din banii veniti de la Bruxelles nu pot fi incredintate prietenilor contra comisioane mai mult sau mai putin substantiale. Banii din bugetul comunitar se cheltuiesc pe baza de programe foarte bine stabilite si cu mare chibzuinta.
Lucrarile trebuie facute de calitate, iar fiecare euro trebuie justificat. Din acest motiv este de asteptat ca multi primari sa ezite accesarea fondurilor europene. Nu pot sa nu remarc totusi ca Ardealul intra intr-un mod cu totul special in UE.
Desemnarea Sibiului ca fiind „Capitala Culturala Europeana in anul 2007” constituie un plus de imagine si de interes pentru Transilvania, cu atat mai mult cu cat orase prestigioase, printre care si Budapesta, nu au reusit sa se bucure de aceasta onoare.