Hannah Arendt a abordat în lucrările sale cele două mari şi dificile teme ale epocii postbelice: totalitarismul şi antisemitismul.
Galeria Casa Matei va găzdui mâine vernisajul „Hannah Arendt – Încrederea în om”. Expoziţia analizează, cu comentarii în limba română şi germană, cu numeroase fotografii, scrisori şi ediţii princeps, urmele vieţii Hannei Arendt. Curatorul expoziţei, Dietrich Lutz, din Berlin, va prezenta în cadrul vernisajului conceptul colectării acestor materiale. „Expoziţia concepută de Literaturhaus Berlin şi finanţată de către Goethe Institut şi Fundaţia Culturală Federală a înregistrat deja un mare succes în Bucureşti”, susţin organizatorii evenimentului. Vernisajul va avea loc la ora 11.00 şi va fi urmat de o discuţie despre influenţa avută de marea gânditoare asupra politicii de astăzi. De la ora 15.00, publicul este invitat să participe la Colocviul Facultăţii de Filosofie în cadrul căruia experţii „Hannah Arendt”, alături de profesorul Trawny de la Universitatea din Wuppertal, vor discuta despre opera lui Hannah Arendt din perspective diferite.
Proiecţii de film
Ziua dedicată lui Hannah Arendt prezintă filmul documentar „Un specialist”, care are ca temă procesul de la Ierusalim al criminalului nazist Adolf Eichmann, descris foarte sugestiv de Arendt în raportul ei şi care l-a inspirat pe regizorul filmului. Proiecţia va avea loc la ora 19.00, iar accesul publicului este gratuit. Ziua dedicată celei mai mari gânditoare germane a secolului XX este organizată de Centrul Cultural German, în colaborare cu Institutul Goethe din Bucureşti şi Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii Babeş-Bolyai. Evenimentul va avea loc mâine de la ora 11.00, iar expoziţia va rămâne la dispoziţia publicului până pe 8 martie. Hannah Arendt s-a născut la Hanovra, pe 14 octombrie 1906. În 1924 s-a înscris la Universitatea din Marburg pentru a studia teologia, dar a sfârşit prin a-şi lua doctoratul în filozofie la Heidelberg, după ce a studiat cu Heidegger, Husserl şi Jaspers. A fost arestată de Gestapo în 1933, a reuşit să scape şi s-a refugiat în Franţa. În 1941 a ajuns în SUA, unde iniţial a scris pentru ziarul de limbă germană Aufbau şi a lucrat la editura Schocken Books.
Jurnalist şi dascăl
În 1962 a participat, ca ziarist trimis de revista The New Yorker, la procesul lui Adolf Eichmann de la Ierusalim, experienţă descrisă în cartea „Eichmann la Ierusalim”, în care formulează celebra teză a „banalităţii răului”. A scris pentru numeroase ziare şi reviste, între care Review of Politics, Journal of Politics, The New Yorker, Social Research. Corespondenţa sa cu Martin Heidegger a fost publicată în 1997 şi a fost un eveniment editorial. În anii ’60 şi ’70 a ţinut cursuri la mai multe universităţi (Berkeley, Princeton, Chicago) şi la New School for Social Research (New York).
