Capitala Banatului se sufoca. La propriu si la figurat. Pe de o parte, avem necazul arhicunoscut cu traficul infernal, pe de alta dezvoltarea limitata de o criza fara precedent pe piata muncii.
Din pacate, perspectivele sunt sumbre din ambele puncte de vedere. Daca in ceea ce priveste circulatia rutiera se spera ca finalizarea marilor lucrari de infrastructura va mai fluidiza traficul, angajatorii nu mai stiu cum si de unde sa-si recruteze personalul.
La fel cum strazile din zona centrala a orasului nu pot fi largite si nici spatii pentru parcari nu mai pot fi inventate, asa stau lucrurile si in privinta resurselor umane. Daca in top management si domenii inalt specializate „vanatorii de capete” recruteaza pe tot cuprinsul tarii si chiar din strainatate, pentru celelalte cateva mii de slujbe care apar anual, managerii de resurse umane au mari batai de cap.
Cei care activeaza in industrie, in special, se afla intre nicovala pretentiilor tot mai ridicate ale timisorenilor pe care trebuie sa-i „fure” de la alte firme, si ciocanul cheltuielilor salariale limitate de investitorul care „stie” ca 100 de euro este o leafa de invidiat in Romania. Si este foarte greu de convins ca lucrurile nu mai stau demult asa pe malurile Begai…
Culmea este ca nu numai capacitatile de productie timisorene se confrunta cu aceste probleme, ci si cele din judet. Acolo, la Lugoj, Sannicolau, Deta sau Jimbolia se parea ca recrutarea de personal din sate tot mai indepartate, chiar din judete invecinate, este o solutie stabila.
Panica care a cuprins firmele timisorene a dat, insa, si aceste planuri peste cap. „Provincialii” s-au trezit ca schimburi intregi le-au disparut, pentru ca la poarta fabricii oamenii le-au fost imbarcati in autobuze ale concurentei. Pentru cateva sute de mii de lei in plus, satenilor nu le-a pasat ca vor face o naveta de peste o suta de kilometri.
Intre timp au aparut ca ciupercile dupa ploaie firmele de munca temporara, care „inchiriaza” personal. Ele se bucura de succes printre angajatori, pentru ca ii scapa de multe necazuri, dar nu si printre angajati, in ciuda reclamei agresive.
Efectele acestei crize nu se simt inca, dar sunt de anticipat. Fluxul investitional va scadea, in special in zona productiva. Alternativa sunt serviciile si tehnologiile inalte, afaceri care pot oferi lefuri mai mari. Ultimul targ al locurilor de munca a demonstrat ca nici un absolvent de facultate nu mai este dispus sa accepte un salariu sub 300 de euro. Evident, daca a studiat ce trebuie, ca de chelneri absolventi de drept este plin orasul…
Marea frana in dezvoltarea Timisoarei este, deci, criza de resurse umane. La ea nu s-a ajuns, insa, intamplator. Incremenirea in proiect prin neadaptarea ofertei la cerintele pietei de care se fac vinovate universitatile de pe Bega, dar mai ales penuria de locuinte si, implicit, preturile lor au condus la situatia de fata. Iar perspectivele nu sunt deloc promitatoare…
