Acum câţiva ani, la rubrica „matrimoniale” a unor ziare constănţene apăreau anunţuri de genul: „Caut soţ cu loc de muncă la Oil Terminal!”. Salariile erau mari, iar beneficiile erau de necrezut. De exemplu, familia angajatului avea prioritate la angajare, potrivit Contractului Colectiv de Muncă. În ciuda oricăror concepte de productivitate economică şi de găsire a celui mai competent angajat, recrutarea se făcea în Oil Terminal mai întâi pe baza legăturilor familiale.
Aceste avantaje bizare sunt menţinute încă în compania deţinută, în majoritate, de Ministerul Economiei. Li se mai adaugă prevederi care spun că, deşi se lucrează cu produse petroliere, salariaţii au voie să vină la muncă sub influenţa băuturilor alcoolice. De asemenea, dacă este dat afară, salariatul are dreptul la 1,5 salarii compensatorii pentru fiecare an lucrat în companie. Cum salariul mediu depăşeşte 3.000 de lei, vorbim de sume considerabile care, practic, blochează posibilitatea disponibilizărilor, după cum spune actualul director general Silviu Wagner. Pe lângă aceste beneficii se adaugă şi alte „mărunţişuri”: tratamente stomatologice suportate de companie, concedii plătite, prime de concediu, de ziua petrolistului, de Paşti, de porc, mese la preţuri reduse etc. Toate acestea au fost acordate, gradual, de directorii care s-au perindat pe la conducerea companiei după 1990.
Urmările dezastruoase ale crizei
De la începutul crizei economice, Oil Terminal se clatină. Cererea pentru depozitarea produselor petroliere în depozitele companiei şi prelucrarea ei a scăzut dramatic. Dacă anii trecuţi compania se implica în construirea conductei petroliere paneuropene Constanţa-Trieste, de la începutul anului pierderile se ridică la câteva milioane de euro. Două milioane, mai exact. Cum s-a ajuns aici? Cu siguranţă, prevederile din CCM, prezentate mai sus, nu au ajutat deloc.
Dar nu numai ele sunt de vină. Cererea pentru produse petroliere a scăzut brusc pe piaţa românească, spune Silviu Wagner. În plus, Rompetrol a deschis un monoboy în largul coastelor Năvodariului. Este vorba despre o instalaţie, la 8,6 kilometri în larg, care permite operarea navelor de până la 160.000 tdw, conectată prin conducte la rafinăria Petromidia. Astfel, tot petrolul necesar acesteia nu mai trece prin Oil Terminal, ceea ce a dus la scăderea semnificativă a cifrei de afaceri. Nici rafinăriile Arpechim şi Rafo nu au mai funcţionat, ceea ce a dus la o scădere şi mai abruptă a cifrei de afaceri. În primele luni din 2012, Oil Terminal a manipulat circa 200.000 de tone de produse petroliere pe lună, de şapte-opt ori mai puţin decât în lunile bune din anii trecuţi.
Fură şi salariaţii, şi directorii
Salariaţii acuză şi managementul defectuos şi spun că foştii directori s-ar fi îmbogăţit de pe urma unor contracte oneroase. La rândul lor, directorii spun că furtul de benzină şi motorină din Oil Terminal era un sport naţional. Un angajat a fost surprins chiar când fura motorină cu vidanja. Acuzaţiile despre directori sunt mai greu de probat. Cert este că un fost director general al companiei, Ştefan Ene, şi consilier al directorului general actual, Silviu Wagner, a fost reţinut de DNA pentru trafic de influenţă, în 2011. Acesta ar fi primit 40.000 de euro de la reprezentantul unei firme bucureştene pentru a-l convinge pe directorul general Silviu Wagner să aprobe încheierea unui contract prin care firma constănţeană să livreze pentru societatea din capitală reziduuri petroliere în condiţii avantajoase de preţ, cantitate şi ritmicitate. Banii reprezentau o primă tranşă din suma totală de aproximativ 50.000 de dolari. Este numai un exemplu al şpăgilor vehiculate în companie.
Lovitura de graţie la falimentul Oil Terminal ar putea fi dată chiar de salariaţi. Aceştia au intrat, săptămâna trecută, în grevă generală, cerând cu insistenţă majorarea salariilor. Prima grevă generală în ultimii 20 de ani.
Au cerut 3,4% şi au rămas neclintiţi. Nici 1,5%, nici 2% oferiţi de administraţie nu au fost de ajuns. Instanţa a decis că greva e legală (ca răspuns la solicitarea administraţiei), astfel că directorul Wagner a cedat şi a promis că va majora salariile cu procentul cerut de sindicalişti, deşi încă nu ştia de unde va găsi resursele financiare necesare.
Cu numai câteva zile înainte, acesta afirma, prin intermediul unui comunicat transmis Bursei de Valori Bucureşti, că cererea liderilor de sindicat de creştere a salariilor cu 3,4% este total nefondată şi ar pune în pericol siguranţa economică a societăţii.
De asemenea, conducerea susţinea că greva salariaţilor produce un prejudiciu zilnic de 200.000 lei. „Bugetul de venituri şi cheltuieli a fost proiectat, structurat pe o previziune a scăderii producţiei fizice şi, implicit, a veniturilor (…) Oil Terminal a înregistrat o pierdere de două milioane euro în primele două luni ale anului, ca urmare a reducerii de activitate şi a influenţei vremii nefavorabile. În această situaţie am fost forţaţi să luăm de urgenţă măsuri de redresare economică”, se preciza în comunicatul transmis Bursei.
Viitorul sună sumbru
Ce urmează pentru Oil Terminal? Viitorul este sumbru. Petrom a anunţat zilele trecute că nu va mai opera prin danele companiei constănţene, ceea ce înseamnă o reducere cu încă 30-35% a activităţii, care se afla oricum la cel mai scăzut nivel al ultimilor 50 de ani.
Salariile, chiar şi nemajorate, reprezentau 55% din bugetul total de cheltuieli al societăţii. Contractul Colectiv de Muncă este valabil până la finele anului 2013. Este atacat în instanţă, dar procesul trenează de luni de zile. Circa un sfert dintre angajaţi ar putea fi disponibilizaţi fără să afecteze activitatea companiei, spune conducerea, dar acest lucru nu se poate face din cauza CCM. Ţinând cont de toate acestea, putem afirma că Oil Terminal se află în cea mai grea perioadă din istoria de peste un secol. Una dintre soluţii ar fi introducerea unui management privat. Alta ar fi privatizarea. Deşi s-a discutat mult despre acest lucru (ţinând cont de suprafeţele imense de teren deţinute de companie, în mijlocul georgrafic al municipiului Constanţa), actuala echipă de management spune că până acum nu s-a discutat despre o astfel de posibilitate.
