Coruptia verde care nu se vede

Mafia lemnului este o Fata Morgana pentru autoritati. De mai bine de 10 ani de cand a inceput jefuirea padurilor din Romania se vorbeste despre „baietii destepti” care taie cam tot ce le cade sub fierastraie, in complicitate cu silvicultorii.
Toate partidele au promis ca vor lua masuri impotriva defrisarilor masive de copaci, si totul a ramas la stadiul de promisiuni. Adevarul este ca mafia lemnului are radacini atat de adanci in sistem incat este foarte greu de daramat. Multi politisti sunt implicati in afaceri cu masa lemnoasa.
Marii forestieri si-au pus oamenii in conducerea autoritatilor silvice. Exporturile de busteni nu au fost decat usor limitate, lemnul brut fiind una dintre principalele surse de valuta ale Romaniei. In timp ce opinia publica sta cu ochii pe vilele ridicate peste noapte de politisti si magistrati, silvicultorilor le „cresc” in ograda „palate”, care mai de care mai somptuoase.
In perioada interbelica s-a pus problema restructurarii padurarilor. Oamenii padurii au preferat sa munceasca fara salariu un an decat sa fie concediati. Lucrurile se petrec asemanator si in zilele noastre.
In judetul Hunedoara, undeva pe raza Ocolului Silvic Baia de Cris, patronul unei firme de exploatare forestiera a defrisat ilegal nu mai putin de 10 hectare de padure. Un milion de metri cubi de busteni au fost exploatati si vanduti sub nasul autoritatilor, care s-au facut ca nu vad nimic.
Culmea este ca masinile care transportau bustenii din padurea de la poalele muntelui Gaina treceau prin fata casei unuia dintre angajatii ITRSC, Aurel Barna. Padurarul nu a observat miile de transporturi ilegale de masa lemnoasa sau daca le-a observat nu si-a pus intrebari legate de provenienta bustenilor.
In tot acest timp institutia care se ocupa cu paza padurilor se lauda cu o activitate rodnica. Inspectorii ITRSC amendeaza tot ce le iese in cale. De la pensionari amarati care indraznesc sa taie doua lemne de foc pana la copii care aduna vreascuri sau bureti in padurea statului.
Marii exploatatori de paduri nu sunt, insa, vazuti de padurari pentru ca o parte din banii acestora se regasesc in vilele si masinile luxoase cu care se deplaseaza „oamenii in uniforma verde”. Fara sa faca valuri prea mari, in liniste, padurarii isi vad de propriile afaceri. Marii prelucratori de lemn inregimentati politic isi pun in fruntea directiilor silvice sau a inspectoratelor de regim silvic oameni de incredere sau chiar rude.
Politia, momita cu cate un „vreasc” din afacerile cu lemn sau cu partide de vanatoare, este amortita in fata mafiei din domeniul forestier. Sub ochii autoritatilor, care critica formal mafia lemnului, afacerile ilegale cu masa lemnoasa infloresc, in timp ce defrisarile masive provoaca inundatii catastrofale, iar reimpaduririle sunt de domeniul trecutului.
Si nici macar ultima sansa a Romaniei, Uniunea Europeana, nu ne trage de urechi pentru mafia lemnului atat de bine ascunsa.