Constanţa este extrem de legată de Mihai Eminescu, în primul rând datorită unei părţi însemnate a poeziilor sale care amintesc de mare. Marea a reprezentat pentru Eminescu un subiect de inspiraţie. Dragostea poetului pentru mare nu a rămas fără amintiri durabile în oraşul pontic.
Oamenii Constanţei de odinioară au înţeles legătura profundă a lui Eminescu cu acest loc şi au luat iniţiativa de a-i construi o statuie. „Amintirea lui Eminescu a fost durabilă la malul mării şi au existat mai multe iniţiative de a-i face poetului un grup statuar. În cele din urmă, un comitet «Pro-Eminescu» şi-a asumat această dificilă sarcină. În fruntea acestui comitet a fost pasionatul om de cultură Ioan N Roman, în bune relaţii de prietenie cu marele estetician Tudor Vianu, care îl recomandă în acest sens pe sculptorul Oscar Han. Acesta din urmă îşi dedicase ultimii ani de creaţie unui monument pentru Eminescu. Se făcuseră mai multe tentative de a realiza acest monument, fie în Bucureşti, fie în alte zone ale ţării. Oscar Han gândeşte un grup statuar Eminescu special pentru locul care i se oferă. Este un loc minunat, la marginea mării, unde şi-a dorit de altfel poetul. Monumentul se dezveleşte pe faleza Cazinoului în anul 1934 şi îl păstrează pe Eminescu extrem de prezent de locuitorii urbei pentru că fiecare dintre noi facem câte o plimbare pe faleză, iar locul central, vizibil, de unde poate să privească orizonturile întinse, este ocupat de statuia marelui poet”, apreciază directorul Muzeului de Artă din Constanţa, dr. Doina Păuleanu.
Contribuţii financiare benevole
Inedit, cel puţin pentru vremurile noastre, este faptul că cetăţenii Constanţei din acei ani au contribuit financiar benevol pentru ridicarea statuii lui Eminescu. Bineînţeles, alături de o contribuţie din partea primăriei de atunci. „Este foarte important faptul că Mihai Eminescu a fost la Constanţa. A avut şansa de a vedea marea, un element al naturii la care el s-a referit în poeziile sale”, a mai spus aceasta.
Băi de soare, dar şi de inspiraţie
Constanţa este legată de Eminescu şi prin faptul că poetul s-a cazat, în 1882, chiar în oraş, la doi paşi de mare. „I-a fost dat poetului să şi vină să vadă Marea Neagră în anul 1882, când s-a cazat la hotelul d’Angleterre, care mai exista pe vremea aceea, pe locul său construindu-se hotelul Regina, numit actualmente Intim. De acolo, din mansarda acestui hotel, îi scrie câteva scrisori Veronicăi Micle, în care îi povesteşte cât de frumoasă este marea şi cât şi-ar fi dorit ca ea să-i fie alături în acele zile în care face băi de soare, de mare, şi în care constată că oraşul nostru, la acea dată, era destul de pustiu”, rememorează criticul de artă. Pe 16 iunie, Eminescu scrie prima scrisoare. Pe urmă îi mai scrie încă două scrisori iubitei sale. Eminescu a stat zece zile la cura heliomarină.
Drum de zile întregi până la mare
În primii ani după revenirea Dobrogei la ţară, deci după 1878, la patru ani după ce vine Eminescu la Constanţa, întrucât portul era foarte mic şi nu avea activitate intensă, Constanţa este percepută mai ales ca staţiune balneoclimaterică, iar Mihai Eminescu este printre primii care vine aici să se trateze, dar şi să vadă marea direct, deşi drumul până la Constanţa la vremea aceea era foarte dificil.
Se pleca cu trenul până la Giurgiu, se venea cu vaporul până la Cernavodă, nu exista podul, şi de acolo, cu trenul pe calea ferată construită de englezi în perioada otomană. Era un traseu de câteva zile. „Eminescu povesteşte în scrierile sale cum s-a oprit la Giurgiu, apoi pe la Ruse, a luat-o încet. Îi plăcea să exploreze, să cunoască”, completează dr. Doina Păuleanu.
