Îmbrăcaţi cu tricouri purtând însemnele sindicatului şi agitând steaguri cu aceleaşi însemne, siderurgiştii de la ArcelorMittal Galaţi au strigat, ieri, ”Vrem să muncim!” şi ”Combinatul cel mai tare/A ajuns la demolare”.
Potrivit secretarului general al Sindicatului Siderurgistul AMG, Vasile Crişan, protestul se vrea un semnal de alarmă tras, în urma căruia administraţia combinatului să garanteze locurile de muncă, să stopeze închiderea unităţilor de producţie şi să reia programul de investiţii. În plus, sindicaliştii au cerut şi Guvernului să modifice Legea 220 privind taxele pentru certificatele verzi, în sensul reducerii acestor taxe plătite la facturile de energie electrică de marii consumatori, precum combinatul siderurgic de la Galaţi. ”Anul trecut, combinatul gălăţean a plătit o factură la energie electrică de 70 milioane euro, la care s-au adăugat alte 43 milioane euro plătite pe taxe de cogenerare şi certificate verzi, iar în acest an, preţul pe energie electrică practic se dublează prin plata acestor taxe pe certificatele verzi.
Suma în plus ar putea fi direcţionată în plata salariilor siderurgiştilor sau în investiţii”, a spus Crişan. Protestul de la Galaţi s-a desfăşurat în cadrul acţiunii de protest organizată la nivel european de Federaţia din Metalurgia Europeană Industrială, în România, Franţa, Belgia, Spania, Polonia, Republica Cehă, Germania, Luxemburg şi Italia. În 2001, la privatizarea combinatului, unitatea siderurgică de la Galaţi avea 27.800 de salariaţi, iar în prezent are 7.414 salariaţi. Până la finele lunii mai, din combinat vor pleca alţi circa 600 de angajaţi, prin cea de-a 13-a schemă de plecări voluntare lansată de administraţie de la privatizarea combinatului şi până acum.
Schema de susţinere, necorelată cu UE
Printr-o declaraţie de presă a country communicatorului ArcelorMittal; Dorian Dumitrescu, dată publicităţii luni, administraţia combinatului îşi exprima îngrijorarea pentru faptul că schema de sprijin a investiţiilor în energii regenerabile aplicată la noi, care nu este corelată cu cea aplicată în alte state ale Uniunii Europene, dezavantajează combinatul de la Galaţi în competiţia cu alţi producători europeni de oţel: „ArcelorMittal Galaţi îşi reafirmă îngrijorarea cu privire la efectele negative generate de schema de sprijin acordată proiectelor de energie regenerabilă dezvoltate în România. Actualul sistem – care nu este aliniat celor din alte state membre ale Uniunii Europene – nu ia în considerare impactul asupra principalilor consumatori de energie şi i-ar putea împinge pe aceştia dincolo de limita sustenabilităţii. (…) În România, o centrală eoliană primeşte două certificate verzi (în valoare de 2 x 58 EUR) pentru fiecare MWh generat. Pe lângă aceasta, mai încasează şi preţul de vânzare a energiei electrice, care este de circa 40 EUR/MWh pe piaţa spot. Schemele de suport sunt finanţate în principal de marii producători industriali din România, dar şi de alţi consumatori, care sunt acum puternic afectaţi de acest tip de sprijin“. Practic, subvenţiile pentru energiile regenerabile sunt pe punctul de a pune la pământ industria. Atât cât a mai rămas din ea.
România, ţara taxelor
Alte nemulţumiri ale conducerii combinatului vizează şi alte taxe, care nu sunt corelate cu cele aplicate în alte state europene. „Fiind un mare consumator de electricitate, ArcelorMittal Galaţi este îngrijorat de preţul final al curentului electric, în condiţiile în care factura finală include pe lângă preţ şi alte costuri adiţionale – tarife reglementate de distribuţie şi de transport, certificate verzi, taxe de cogenerare, costuri de echilibrare şi accize”, se spunea într-o declaraţie relativ recentă a country communicatorului ArcelorMittal, Dorian Dumitrescu.
