Poetul şi cineastul clujean Horea Muntenuş a realizat un documentar inedit despre monumentele de la Târgu-Jiu.
Cunoscutul poet şi cineast Horea Muntenuş a realizat un nou film documentar, în care încearcă să explice câteva dintre simbolurile secrete ascunse în capodopera lui Constantin Brâncuşi de la Târgu-Jiu. El a lecturat aceste semnificaţii într-o cheie creştină, pe care o explică prin religiozitatea celui mai mare sculptor modern. Acest documentar, cu o durată de peste patru ore, este cel de-al doilea film realizat de Horea Muntenuş. Primul film este un eseu cinematografic, în care cunoscutul cântăreţ din frunză Nucu Pandrea joacă rolul lui Brâncuşi. Horea Muntenuş a vorbit, într-un interviu pentru RL, despre geneza acestui nou film, care urmează să aibă premiera în curând.
Reporter: Care este titlul noului documentar? L-aţi stabilit?
Horea Muntenuş: Filmul documentar-artistic pe care l-am realizat după un an şi jumătate de muncă se numeşte „Calea Eroilor. Istoria unei capodopere”. Am urmărit istoria acestui monument al lui Constantin Brâncuşi, din momentul concepţiei sale şi până în zilele noastre. Avem la Târgu-Jiu cel mai important monument al românilor. Este un monument complex, constituit din foarte multe lucrări. Avem Masa Tăcerii, cu 12 scaune, în formă clepsidrică, avem o Alee a Scaunelor, care sunt dispuse 15 pe o parte şi 15 pe cealaltă – deci 30 de scaune – avem Poarta Sărutului, lângă care sunt dispuse două bănci.
Dar în Târgu-Jiu mai există un monument brâncuşian important…
Horea Muntenuş: Acestea sunt monumentele din piatră. Este vorba de piatra de calcar, avem apoi un traseu de 1.753 de metri, care pleacă de la Masa Tăcerii şi ajunge, traversând oraşul, tăind oraşul în două, la Coloana Recunoştinţei Fără de Sfârşit faţă de Eroii Neamului. Este un monument care a fost realizat la comanda Ligii Femeilor Gorjene, dedicat soldaţilor căzuţi în întâiul război mondial. Atunci au rămas milioane de femei văduve, întristate după ce tinerii au căzut pe diferitele fronturi, au venit acasă peste 300.000 de oameni invalizi, fără o mână, fără un ochi, fără un picior şi alţi peste 300.000 de oameni au fost daţi dispăruţi – asta înţelegând fie că au fost îngropaţi de obuze, fie pulverizaţi pur şi simplu. Şi aceste femei de la Gorj au simţit nevoia să aducă un omagiu celor dispăruţi – soţilor, fiilor, părinţilor lor – şi au l-au căutat pe Constantin Brâncuşi şi au comandat această lucrare.
Simboluri ascunse
Există o simbolistică pe care o descifraţi în acest documentar?
Horea Muntenuş: Da, există o simbolistică profundă! Brâncuşi a fost un om extrem de erudit, un om care a cunoscut nu doar pe marii scriitori de la Paris, filosofi… Să nu uităm că el a fost contemporan cu Freud, el a avut în biblioteca sa, din atelierul parizian, cărţi de mari profunzimi. De exemplu, cartea tibetanului Milarepa. El însuşi a fost fascinat de acest infinit mic al lui Milarepa, de acea adâncire a bobului de grâu în sine însuşi, orientală, a fost fascinat de infinitul mare… La Târgu-Jiu, Masa Tăcerii şi cele 12 scaune au fost îndelung studiate. Brâncuşi era un mare creştin şi desigur că prima trimitere pe care o au cercetătorii este aceea creştină. Avem dimensiunea christică în masă, o masă a împărtăşirii şi a spovedirii, a liniştii, a tăcerii, o masă filosofică, avem cele 12 scaune care pot fi cei 12 apostoli, pot fi cele 12 neamuri ebraice, pot fi cele 12 zodii… Sigur că pe traseu cele 30 de scaune, sub formă de clepsidră, reprezintă scurgerea timpului. Traseul trece prin Poarta Sărutului.
Semnificaţie aparte
Ce semnifică această poartă?
Horea Muntenuş: Poarta Sărutului este interpretată ca Poarta Raiului, ca arc de triumf al biruinţei soldaţilor. Este ca o poartă de trecere, a Marii Treceri. Sunt cele două bănci şi ele pot simboliza aşteptarea în faţa Judecăţii de Apoi. Poarta Sărutului este imaginată de Brâncuşi ca o poartă dacică. Avem o arhitravă care este ca o ladă de zestre, prin urmare fiind şi o poartă a nunţii. Fiind vorba despre eroi, despre tineri căzuţi în război, unii dintre ei neapucând să sărute vreo fată, au plecat să se cunune cu Moartea. Lada de zestre de pe cei doi piloni ai porţii are o relevanţă şi din această perspectivă. Traseul conduce spre Coloana Infinită şi trece prin Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, traversează calea ferată, care preexista, ajunge în vechiul târg de fân al oraşului, unde el şi-a instalat Coloana Infinită ca pe un stâlp, ca pe un arbore funerar.
Prin urmare, avem un traseu al ritualului de îngropăciune. Tinerii soldaţi îşi iau – într-o ultimă stare meditativă – la revedere de la viaţă, parcurg drumul spre Poarta Sărutului. Cum cortegiul funerar are opriri, ele sunt însemnat de Brâncuşi prin cele 30 de scaune, în câte cinci grupe. Trecem spre biserică, unde avem ultimul ritual pe care îl săvârşeşte preotul şi ajungem la Coloană, ca o Scară a lui Iacov, de înălţare a sufletelor spre Cer. Stâlpul funerar tradiţional este prezent în această semnificaţie a Coloanei Infinite. Brâncuşi a imaginat-o ca pe o înşiruire de romboedre. Fiecare romboedru are dimensiunea de 1,80 metri, ceea ce înseamnă că este un stat de om. Avem, prin urmare, un şir infinit de oameni înspre Ceruri. Stâlpul funerar este amestecat cu semnificaţia stâlpului de pridvor din tradiţia arhitecturală a rusticului gorjean. Brâncuşi a pornit din tradiţia milenară a tuturor oamenilor.