Canalul Dunare-Marea Neagra, inaugurat, pe 25 mai 1984, de Nicolae Ceausescu, a fost realizat pe baza unui studiu care i-a avut drept co-autori pe doi studenti ai Universitatii „Politehnica” (UP) Timisoara. Subiectul a fost, de fapt, lucrarea de diploma a celor doi viitori ingineri mecanici, ambii in varsta de 24 de ani.
Mircea Barglazan, profesor universitar la Facultatea de Mecanica din cadrul UP, fiul unuia dintre autorii proiectului hidrotehnic, Aurel Barglazan, a marturisit ca tatal sau, alaturi de Octavian Smighelschi, a creat proiectul cu titlul „Studiul unui canal navigabil Cernavoda-Constanta”, publicat in anul 1929 la Timisoara.
Cei doi autori argumentau ca exista posibilitatea realizarii unui canal navigabil care „sa aiba iesire la Marea Neagra, proiect a carui rezolvare ar aduce tarii mari avantaje de natura economica, Romania nemaifiind nevoita sa plateasca „comisiuni internationale jenante pentru comertul romanesc (…) diferitor state mari, in special riverane, care au tendinta de a pune o quasi-stapanire pe gurile Dunarii”.
Douazeci de ani mai tarziu, la 25 mai 1949, la indicatia lui Stalin, au debutat lucrarile primei etape la santierul hidrotehnic Dunare-Marea Neagra, care au fost sistate in 1953, dupa constructia a 70 la suta din obiectiv. Acestea au fost reluate in 1975 si finalizate la 25 mai 1984.
