Biserica Ortodoxa a ratat sansa intalnirii cu Istoria. Ierarhii acestui cult au pierdut ultima sansa de a-si clarifica in mod onorabil relatia complice pe care au avut-o cu autoritatile comuniste. Reactia isterica legata de Raportul Tismaneanu, care punea degetul pe rana colaborarii dintre sefii Bisericii Ortodoxe si reprezentantii celui mai cumplit regim de teroare din Europa, a aratat ca actualii ierarhi sunt inca incapabili sa inteleaga raul la care au fost partasi.
Prezentarea Raportului Tismaneanu ar fi fost un bun prilej pentru a cere iertare pentru prigonirea Bisericii Greco-Catolice. Practic, prin acest gest, ierarhii ortodocsi ar fi putut arata ca au vointa necesara pentru a rupe cele mai rusinoase legaturi cu trecutul si de a pasi cu fruntea senina in noul ceas al Timpului, cel al integrarii europene. Nu au facut-o insa.
Lamurirea lucrurilor este grea, atata vreme cat Biserica Ortodoxa continua sa stapaneasca bunurile furate Bisericii Greco-Catolice. Poate ca gestul de a intinde o mana frateasca peste trecutul cu sarma ghimpata este imposibil pentru oamenii care au pus umarul la cladirea comunismului. Nici pana acum, Sfantul Sinod nu a luat vreo pozitie impotriva episcopului-turnator Gherasim al Ramnicului, cel care, in calitate de staret al manastirii Caldarusani, il vindea Securitatii pe cardinalul Iuliu Hossu.
De altfel, pentru patriarhul Teoctist, care apare in memoriile lui Iuliu Hossu drept unul dintre agentii de presiune prin care autoritatile incercau sa ii determine pe ierarhii catolici inchisi sa isi renege credinta, ar fi fost greu sa ii ceara socoteala subordonatului sau de la Ramnic.
Insa ierarhii ortodocsi, dupa ce au pierdut sansa de a cere iertare, au trecut si pe langa o alta ocazie importanta: aceea de a tacea. Tacerea in fata Raportului Tismaneanu ar fi fost o reactie mai potrivita decat infierarea lui. Practic, in acest moment, Patriarhia Ortodoxa a ajuns colega de banca cu Corneliu Vadim Tudor, cel care a regizat circul din Parlament cu ocazia prezentarii Raportului.
Doar ierarhia ortodoxa si conducerea Partidului Romania Mare au atacat cu vehementa acest document. Reactia de acum, coroborata cu cererea de a tine dosarele de Securitate ale clericilor sub obrocul Sfantului Sinod Ortodox, arata ca ierarhia acestui cult mai are multe de invatat de la proprii sai credinciosi. Ma refer la istoricii, de confesiune ortodoxa, Cristian Vasile, Marius Oprea sau Stejarel Olaru care au avut curajul de a scoate la lumina pata rusinii colaborarii cu Securitatea a unor personaje care ar fi putut ramane oameni respectabili, daca ar fi avut taria de a refuza pactul cu Diavolul.
Desigur, gafele Bisericii Ortodoxe Romane nu inseamna ca Biserica Greco-Catolica ar fi o reuniune de ingeri. Multi dintre cei care acum pozeaza in eroi au de lamurit o serie de aspecte intunecate din trecutul lor. Altii au ajuns greco-catolici din dorinta de a se capatui. Este usor sa te imbogatesti din afacerile cu bunurile unui cult despuiat de arhive si in plina organizare.
Toate aceste lucruri vor iesi, mai devreme sau mai tarziu, la iveala, iar cei vinovati vor trebui sa dea socoteala. Daca nu in fata semenilor, macar in fata lui Dumnezeu.