Resaparea fostului prefect Alin Tise in functia de manager sportiv al "U" Cluj dezvaluie, daca mai era cazul, grupul restrans de preferati ai lui Emil Boc si, ironic, gluma notiunii de prefect apolitic. In echilibru, scandalul Popa-Aeroportul Cluj sparge un buboi care cocea demult in PNL Cluj: apropierea Popa-Paszkany, simultana cu raceala, aproape de inghet, Paszkany-Nicoara.
Pentru cunoscatori, cazul Gazeta si ecourile sale au oferit fondul problemei: doua grupuri de influenta puternice, care trec prin economic-politic-presa-administratie, dornice sa preia controlul asupra domeniilor strategice din Cluj. Inarmate cu sustinere mediatica, grupurile isi disputa paternitatea unor proiecte (poate unul dintre ele este acela al unui nou Aeroport la Cluj) si curatia in fata justitiei, isi fac publicatii noi si se ataca cu ele, dar mai ales tind sa inghita bucatelele care se elibereaza in timp.
Privind noua scena din Cluj, ea se traduce asa: Adrian Popa s-a dus la Bucuresti sa negocieze proiecte imobiliare care ar fi putut bloca Aeroportul lui Nicoara. Prins cu mata-n sac si cu Paszkany in avion, viceprimarul a dat vina pe un patron de ziar si pe unii membri din partidul sau, aflati in "grupul" advers.
In acelasi timp, in justitie, finul deputatului PD Daniel Buda, procurorul Florin Maghiar de la DNA, il audiaza pe un procuror al DIICOT, "parintele" dosarului Gazeta.
Influentele unui grup sau al altuia s-au resimtit inclusiv in bataia pe cine deschide primul mall din Cluj sau cine achizitioneaza teren in zona Jucu, Nokia in timp util: intamplator sau nu, s-au dovedit a fi norocosi amici vechi ai lui Nicoara.
In fine, PNL a mutat si l-a scos din schema pe Tise prefectul, finul lui Boc si rivalul lui Popa pentru candidatura la primarie. Nasul l-a recuperat si a plusat: l-a pus intr-o pozitie plina de vizibilitate la un club sportiv unde numele lui Paszkany, prietenul lui Popa, nu e de bun augur. Lovitura dubla: fie creste, fie isi rupe gatul. Ambele variante castigatoare pentru Boc.
Tragem linie si calculam: in spatele noilor figuri de manageri sportivi stau pitite chipurile acelorasi fini-prefecti.
In spatele negocierilor pentru dezvoltare stau proiecte imobiliare, si asta o spune un act oficial al unei institutii a statului, indiferent de opiniile ulterioare ale celor implicati. In spatele anchetelor serioase si ale investitiilor durabile si profitabile stau intelegeri intre amici si cunostinte, iar in spatele barbatiei politice stau razgandirile lui Boc si ezitarile lui Nicoara. Dovada ca politicienii nostri au si ei nevoie de confirmari, si nu intotdeauna de cele ale subordonatilor. Dovada ca echipele au fost facute cu mult inainte iar numirile in functii nu sunt neaparat un apanaj al calitatii profesionale, cat al apartenentei la un grup sau altul.
Daca mai era nevoie, dovada ca cele doua grupuri se bat pentru suprematie folosind ca teren de lupta Clujul. In toate calculele, elementul surpriza va veni, probabil, de la cei care stau in spatele stampilelor de vot.
