La Cluj, bastonul de maresal are in varf un baton mic si colorat isteric, ascuns cu grija dupa blazonul de argint. Mai pe sleau spus, barbatii politicii clujene isi poarta cu grija in diplomate rujurile roz-tipator si bikinii rosii. Ascunse bine in spatele laptopurilor si a miilor de acte si dosare ce tin de personalitatea complexa a functionarului sau demnitarului public, acareturile muieresti fac picioare cateodata si fug despuiate prin targ, imprastiindu-si miasmele moi.
Dintr-un reflex de tata secretoasa si cu decolteul prea mare, virilii politicii clujene raspund cu fardul vechi si ranced cand se vad pusi in postura de a articula raspunsuri la intrebari legate de "baietii destepti" ai afacerilor din Cluj.
Acum cateva zile, bucuros ca poate servi o cauza bilingva, Traian Basescu a inaintat memoriul "cetateanului" clujean Arpad Paszkany, accidental unul dintre cei mai influenti si avizi oameni de afaceri, si tot accidental urmarit penal, Parchetului General. Tunand demiurgic, el lider maximo a avertizat: "cetateanul" indica existenta unor grupuri de interese transpartinice formate din oameni de afaceri, politicieni si oameni de presa.
Vestea s-a propagat cu viteza luminii pana la Cluj si i-a izbit in cunostinte pe potentii lideri politici si administrativi. Luati pe sus de valul evenimentelor si fara nici o recomandare "de la centru", vigurosii politicieni clujeni si-au indreptat cravata, au mai dat o geana prin deliciile din diplomat si au decis: ei nu stiu de nici un grup de interese.
Emil Boc nici nu a inteles ce este intrebat, asa de mare era grozavia spusa de "cetatean". Ioan Rus, mai scolit de la viata, a folosit un ton mai natural: aproape ca ar putea exista grupurile de interese, dar nu sunt in cercul lui. (In care cerc?) Stingherit, liberalul Marius Nicoara a tusit deconspirator: daca e vorba de memoriul lui Paszkany, afirmatiile legate de el sunt false. Ascunsi prin birouri si pipaind euforici lucrusoarele calde si pline de feminitate ale functiilor politice, liderii clujeni au decis transpartinic: nu stim, n-am vazut, nu noi.
Daca acum un an, viceprimarul liberal Adrian Popa scuipa in san sa nu-i fie asociat numele cu al lui Paszkany, cam in perioada in care ca sef al unei comisii de licitatii i-a dat acestuia castig de cauza si, la pachet, cateva sute de milioane de euro, ieri acelasi inegalabil barbat declara ca de omul de afaceri il leaga o prietenie veche. Istoria arata ca si durabila. Trezit din amnezia temporara, Adrian Popa a reactionat ca o starleta care nu-si gaseste pe cat de des ar vrea picioarele dezgolite in paginile tabloidelor.
Ceea ce depaseste imaginatia nu sunt balbaielile politicienilor, ci ratiunea tampa cu care acestia isi declina competentele de lideri. Sunt dispusi chiar sa fie luati drept prosti, in acest caz prostia le-ar spala numele si reputatia dupa o logica de ciclu primar: daca nu stiu de existenta unui grup de interese, automat nu pot face parte din niciunul.
Problema e ca nu au nici aura unor justitiari civici, asa cum ar fi normal sa arate daca nu ar face parte din nici un grup de interese. Pentru ca, ghinion, acestea exista. Si nu sunt nici putine, si nici slabe. O spun in fiecare zi primele pagini ale ziarelor locale, in sau printre randuri. Numai ei nu stiu si n-au auzit niciodata. Nu le-a dat prin gand.
Circumstanta in care, din pornirile masculine si nebarbierite ale liderilor locali care tuna si fulgera pe la sedintele lor de partid nu ramane decat imaginea acestora plasandu-si bikinii rosii din dotare prin buzunarele vreunui patron de lant de butique-uri.
