Romania isi face bagajele sa intre in Europa. Cum arata, insa, aceste bagaje, ce se afla in ele si cat sunt de grele nu stiu nici macar politicienii. Transilvania si Banatul sunt singurele zone care au cunoscut, cu exceptia Bucurestiului, o dezvoltare economica serioasa. Dar aceasta nu a fost niciodata raportata la vreunul din statele europene, ci mai mult comparata cu celelalte trei provincii istorice ale Romaniei Ð Moldova, Muntenia si Oltenia.
O radiografie comparativa a Transilvaniei si Banatului cu orice alta zona sau stat european scoate in evidenta faptul ca pana si aceste doua regiuni „superdezvoltate” sunt departe de a face fata exigentelor integrarii in UE.
Justitia, inabusita in complicitati locale si vicii de sistem
Curtile de apel, tribunalele si judecatoriile din Transilvania si Banat sunt departe de modelele europene. Personalul este insuficient, fiecare magistrat fiind nevoit sa judece mult mai multe procese decat ar putea in mod normal. Din aceasta cauza, timpul afectat studierii fiecarui dosar scade semnificativ. Spre exemplu, magistratii Tribunalului Targu-Mures au repartizate fiecare peste 100 de dosare pentru o sedinta. Schema de personal este deficitara, din 24 de posturi fiind ocupate doar 8. Media de procese pe rol pentru fiecare magistrat este mult mai mare decat in orice alta tara membra a Uniunii.
In plus, actul de Justitie este, in opinia organizatiilor care lupta pentru drepturile omului, viciat de micile complicitati locale aparute intre magistrati. Spre exemplu, la Aiud (judetul Alba), unele dintre procese sunt suspectate ca se judeca in „familie”, adica sotul se afla de o parte a legii, iar sotia de alta, respectiv din postura de avocat si cea de procuror. Desi incompatibilitatea este evidenta, asemenea situatii sunt des intalnite in instantele din Ardeal.
De asemenea, pe rol exista cauze nesolutionate de ani de zile sau finalizate in mod aberant. In plus, in ceea ce priveste procesele de retrocedare, Statul Roman a fost nevoit sa plateasca sume importante din cauza unor solutii incorecte date de magistrati.
Greu atarna si procesele privind drepturile omului. Cel mai recent proces este cel al rromilor din localitatea mureseana Hadareni (scena unui conflict interetnic intre romani si tigani), care a ajuns pana la urma la CEDO si a pus Romania in situatia de a plati 262.000 de euro despagubiri.
Economie si ecologie
Din punct de vedere economic, Transilvania si mai ales Banatul sunt, cel putin in statisticile oficiale, avantajate fata de alte regiuni. Cu toate acestea, in bagajele Transilvaniei pentru Uniunea Europeana intra o multime de orase monoindustriale distruse odata cu prabusirea fabricilor in jurul carora s-au dezvoltat.
De exemplu, unul dintre cele mai sarace orase din Romania este Zlatna (judetul Alba). Problema poluarii a fost rezolvata prin inchiderea SC „Ampelum”, dar a fost deschisa o grava problema sociala. Rata neoficiala a somajului (care include si persoanele care au iesit din evidente pentru ca nu mai primesc ajutoare de la stat) depaseste 90 la suta. Primaria este in situatia de a pune lacatul din cauza faptului ca nu mai are bani pentru plata utilitatilor.
Intr-o situatie similara se afla toate orasele dezvoltate in jurul exploatarilor miniere. Practic, odata cu oprirea subventiilor (domeniu negociat cu Uniunea Europeana), mineritul de stat va disparea in forma in care exista in prezent. Pe langa problema sociala, mai ramane cea legata de gestionarea fostelor iazuri de decantare, cu risc ridicat de poluare in cazul in care nu sunt supravegheate si inchise conform unor proceduri complexe.
La capitolul probleme ecologice, autoritatile mai bifeaza defrisarile ilegale din zonele de munte, unde primarii, politistii si padurarii creeaza mici retele mafiote, care uneori, din cauza sumelor foarte mari care se vehiculeaza, isi extind ramificatiile pana la Bucuresti.
Imposibilitatea de a garanta securitatea alimentara
Un capitol in care strategiile de urmat sunt ceva mai clare si pentru autoritatile locale, este cel legat de agricultura. Autoritatile din aceasta zona, dar si firmele, au invatat ca fondurile europene legate de acest domeniu sunt mai numeroase, UE repartizand aproximativ 46 de procente din bugetul comunitar acestui sector.
O problema care poate activa clauza de salvgardare este aceea legata de respectarea unor standarde privind normele de siguranta alimentara, intrucat tarile europene nu pot permite libera circulatie a unor marfuri alimentare nesigure.
In opinia oficialilor UE, produsele pot fi de o calitate mai buna sau mai slaba, dar intotdeauna ele trebuie sa fie sigure. Din acest punct de vedere, in majoritatea oraselor mari din Transilvania si Banat lipsesc laboratoarele care pot verifica daca un produs contine ingredientele inscriptionate pe eticheta si procentul in care au fost folosite, dar si gradul de siguranta pe care il prezinta.
Taranilor ardeleni nu li s-au explicat suficient de ce este important sa respecte anumite reguli si s-a ajuns in situatia ca acestia sa asimileze integrarea in UE cu interdictia de a mai sacrifica porcul de Craciun in mod traditional. O situatie inedita s-a ivit in urma cu doi ani, intr-o piata din Alba Iulia, cand un taran isi adusese o butelie cu care intentiona sa asfixieze mieii „pentru a nu fi amendat de UE”. Dupa ce a incercat sa ucida unul dintre animale, ceilalti comercianti l-au obligat sa renunte.
Migratia ardelenilor,o solutie sau o noua problema?
Cei mai numerosi emigranti care parasesc Romania in cautarea unui loc de munca in tarile UE sunt din Transilvania si Banat, poate si datorita apropierii spatiale si de mentalitate de acestea. Exista localitati din Maramures, dar si din alte zone care au fost depopulate prin plecarea unui mare numar de cetateni. In general, acestia pleaca in acelasi loc, unde formeaza mici comunitati. Spre exemplu, majoritatea emigrantilor din Alcala de Henares (in apropiere de care s-au produs atentele din Spania) provin din judetul Alba. Piata muncii din Uniunea Europeana a cunoscut fluctuatii importante care s-au resimtit si in viata familiilor de emigranti. Potrivit expertului roman Daniel Kozak, Public Information Officer in cadrul biroului Organizatiei Mondiale pentru Migratie (OIM) din Romania, in 2003, cand venitul in Romania era de aproximativ 100 de euro pe luna, un emigrant trimitea lunar acasa in medie 265 de euro.
In 2005, situatia s-a schimbat: un muncitor din tarile UE trimite acasa in medie 200 de euro, in conditiile in care si venitul din tara a ajuns la aproximativ aceeasi suma. Potrivit aceleiasi surse, 50 la suta dintre acestia declara ca lucreaza cu contract, iar restul fara contract legal sau cu o forma de contract semi-legala. Nu se stie cati ardeleni au plecat la munca in alta tara, insa la nivel national cifrele spun ca in prezent peste 1.200.000 de persoane din Romania se afla in alte tari pentru a munci. De remarcat este ca a crescut numarul romanilor (majoritatea de etnie maghiara) care emigreaza in Ungaria.
Mentalitati si euro-mituri
In ultimii ani, mai ales din cauza politicienilor care au incercat sa acopere anumite esecuri prin pasarea „vinei” spre UE, in mentalitatea unora dintre romani s-au format perceptii gresite asupra unor elemente care privesc integrarea. Asa ar fi, de pilda, faptul ca nu ne vom mai putea vinde produsele traditionale pe piata europeana, ca vor fi interzise ajutoarele de stat, ca strainii vor cumpara tara, ca romanii nu vor putea munci in UE, iar exemplele ar putea continua la nesfarsit.
In realitate, in negocieri, Romania a obtinut, daca ne referim la unele produse specifice mai ales Transilvaniei si Banatului, recunoasterea si protectia denumirilor de origine si geografice pentru mai multe tipuri de bauturi (palinca, tuica, horinca, turtul), pentru iaurt, cas, cascaval, magiun, carnati, placinta, covrigi etc. S-a obtinut derogare de la normele sanitar-veterinare pentru producerea prin mijloace traditionale pentru aproape 60 de tipuri de branza si produse lactate de vaca, oaie, capra si bivolita. Alte marci romanesti mai pot fi inregistrate pana la data aderarii. Euro-miturile romanesti au ajuns chiar sa fie „colectionate” de oficialii UE din Romania si sunt disponibile pe site-urile de informare europene.
Asa stau lucrurile si in alte domenii. Adica exista diferente intre perceptiile oamenilor fata de unele aspecte ale integrarii si realitate. Din acest punct de vedere, principala vina apartine autoritatilor.
