Talentul si iubirea fata de tot ceea ce reprezinta arta sunt haruri date de Dumnezeu. Poate singura diferenta dintre om si animal este tocmai aceasta iubire care salasluieste in sufletul fiintei umane. In aceasta lume mercantila, in care cei mai multi se gandesc doar la grija zilei de maine, exista si oameni pentru care hrana sufleteasca nu poate fi gasita in nimic altceva decat in arta.
Acest sentiment a determinat-o pe Mihaela Bercea sa adune podoabe, costume populare, toate vechi de sute de ani si, nu in ultimul rand, sa picteze icoane pe sticla. Pentru a intra in atelierul artistei, care este, de fapt, o sufragerie, trebuie sa sari peste planse, picturi si instrumente. Ea a inceput sa-si expuna lucrarile sale inca din copilarie.
Locul ales pentru a depozita obiectele si icoanele atat de dragi Mihaelei a fost podul casei. De altfel, acesta a fost singurul spatiu in care mama sa i-a permis „sa expuna”, deoarece „ea spunea ca icoanele pictate de propria-i fiica nu au fost suficient de bune pentru a fi puse pe peretii casei”.
Mihaela Bercea a spus, insa, ca nu s-a lasat descurajata si a continuat sa picteze. Cu toate ca a fost pasionata inca din copilarie de pictura, ea a urmat studii de specialitate in farmacie si, ulterior, a terminat Institutul de Arte din Cluj-Napoca, sectia de pictura. Pasiunea pentru pictura a fost lasata sa astepte, pentru ca artista este pasionata si de farmacie.
„In Romania farmacia a devenit o afacere ca multe altele, iar formatia mea boema m-a determinat ca la un moment dat sa aleg intre cele doua domenii si bineinteles am ales pictura”, a mai spus artista. Dar ea nu s-a limitat doar la meseria de farmacist, ci a abordat si domeniul homeopatiei, unde a obtinut mai multe brevete.
Primele expozitii publice ale Mihaelei Bercea au avut loc in urma cu 15 ani. Pana sa ajunga sa picteze pe sticla, a incercat diverse stiluri de abordare a picturii: „M-au atras stilizarile si arta populara. In acest fel, inevitabil, am ajuns la pictura pe sticla si naiva. La inceput am incercat sa pictez pe lemn, pe panza si in acuarela, acum pictez in ulei”.
Colectia personala a artistei cuprinde 20 de lucrari. In lucrarile realizate de-a lungul timpului ea pastreaza canoanele cromatice, iar culoarea rosie este cea care predomina. Mihaela Bercea mai picteaza icoane din cataloagele existente pe piata, dar reproduce si icoane ale altor pictori. Ea a intervenit, insa, in planurile lucrarilor. De exemplu, din icoane mici a facut icoane mari si invers. Modelele de tablouri cu teme religioase care o inspira cel mai mult sunt cele pictate in secolul al XVIII-lea.
Suflet in nuante
Culoarea care ajunge sa dea viata picturii este preparata de artista. La fel si ramele care impodobesc icoanele. Cea mai buna, dar, in acelasi timp, si cea mai scumpa sticla pe care se poate picta este cea valurita, pe care se lucreaza inca din secolul al XVIII-lea, cand a debutat in tara noastra pictura pe sticla. Inainte de toate, insa, sticla trebuie degresata, dupa care se traseaza conturul in tus, cu ajutorul unei pensule sau al unei penite.
La pictarea icoanelor pe sticla se aplica tehnica inversa, adica se lucreaza prim-planurile, pentru ca planurile din spate sa fie pictate ulterior. Finalizarea icoanei se face in mai multe etape: dupa trasarea tusului pictorul este nevoit sa astepte cateva zile uscarea acestuia si abia dupa aceea aplica, pe rand, mai multe straturi de culoare.
Icoanele se usuca in functie de umiditatea din atmosfera, pentru ca straturile de culoare trebuie aplicate numai dupa uscarea definitiva a stratului initial. Aportul tamplarului in ceea ce priveste ramele pentru icoanele artistei din Brad consta doar in confectionarea scheletului. Restul muncii ii apartine pictoritei.
De la confectionarea scheletului pana sa ajunga rama in stadiul final, artista icuieste, adica imbina scheletul si apoi slefuieste lemnul. Abia dupa aceea urmeaza etapa in care lemnul este baituit si ceruit cu ceara de albine. In final, ceara este arsa si rama se afla aproape de sfarsitul procedurii: lustruirea este ultima etapa pe care rama trebuie sa o suporte.
Mihaela Bercea lucreaza in paralel la mai multe icoane: „Chenarez cateva, apoi folosesc tusul. Am nevoie de mai mult timp pentru uscare”. Majoritatea icoanelor pictate pe sticla sunt preluate de la Manastirea Nicula (judetul Cluj), locul unde s-a nascut pictura pe sticla.
Se spune ca in secolul al XVIII-lea in lacasul monahal exista o icoana care plangea, iar de atunci cei mai multi pictori s-au inspirat in lucrarile lor dupa lucrarea respectiva.
Pretul unei icoane pleaca de la 400.000 de lei si poate ajunge la cateva milioane, in functie de marime, si modul in care a fost pictata.
Piesele importante
ale colectiei
Pictura nu este, insa, singura preocupare a Mihaelei Bercea. „Pasiunea pentru arta exista dintotdeauna, pot spune ca se pierde in negura timpului”, a adaugat ea. Artista colectioneaza icoane vechi care dateaza inca din 1920, cumparate de la localnici din diferite zone ale tarii, si diferite piese ale costumelor populare, pe care Mihaela le imbraca uneori la expozitii. Cea mai valoroasa este o fota de mireasa care are o vechime de cel putin 100 de ani, brodata din matase cu cusatura dubla.
Femeia a ajuns sa achizitioneze piesa din intamplare, in timp ce se plimba prin Brad, de la o batrana care vindea lucruri vechi. Fota este specifica zonei Aradului: „De ziua mea am primit cateva sute de lei si am decis sa ii folosesc pentru a-mi imbogati colectia. M-am plimbat prin piata din Brad si am intalnit o batrana care vindea niste lucruri vechi care nu mi-au atras atentia in mod deosebit. Am intrat in vorba cu ea si mi-a spus ca acasa are lucruri mult mai interesante. Asa am ajuns in posesia fotei de mireasa care imi este atat de draga”.
Alaturi de alte obiecte valoroase din colectie se afla si o rama pentru icoane, o camasa din Bucovina, vechi de aproape un secol. Costumele din zona Maramuresului si a Bucovinei ocupa un loc de cinste in colectia Mihaelei. Singura problema a artistei este ca aceste piese de colectie nu sunt complete.
La fel de vechi ca si costumele sunt fotografiile, pe care Mihaela Bercea le detine. Ele redau chipurile si portul taranilor de acum un veac. Pentru a avea o asemenea colectie artista a strabatut tara in lung si-n lat, si a umblat in toate zonele tarii, la tarani. De la ei a achizitionat toate obiectele de arta populara pe care le detine acum.
Colectia nu contine, insa, doar piese vechi ale costumelor populare, ci si costume populare create de actualii mesteri populari. Toate piesele au trebuit reconditionate si intretinute, deoarece timpul si-a spus cuvantul. Lucrarile semnate de Mihaela Bercea se afla in colectii particulare din Romania, SUA, Franta, Germania, sau chiar la Muzeul „Luvru” din Paris. Artista a expus lucrarile sale in intreaga tara, dar si peste hotare.
Reamintim doar cateva dintre expozitiile care au incantat iubitorii de arta din intreaga lume. Totodata, alte lucrari ale artistei sunt expuse la Muzeul Civilizatiei Europene din Marsilia si la Muzeul „Osaka” din Japonia. Ea a avut si expozitii personale la Muzeul Taranului Roman, la Muzeul Etnografic Cluj, la Angoulem – Franta. Talentul Mihaelei si iubirea fata de arta populara au fost mostenite si de fiica sa, in varsta de 19 ani.
Totodata, Mihaela Bercea spera ca pe viitor sa colaboreze cu muzeele etnografice din tara. Desi este hunedoreanca, ea este membra a Uniunii Artistilor Plastici din Cluj si urmeaza sa devina si membra a filialei hunedorene a UAP.
