Mostenitorii unei familii care a avut proprietati pe teritoriul comunei Lipnita incearca de 15 ani sa-si recupereze pamantul. Sub diferite pretexte, printre care si faptul ca autoritatea locala nu mai detine teren suficient, urmasii lui Florea Catana au ramas fara 40 de hectare dintr-un total de 50 la care avea dreptul.
Cei 5 mostenitori sustin ca au uzat de toate prevederile legilor proprietatii pentru a intra in posesia pamantului. Nu mai putin de 5 acte normative emise de Executiv plus confirmarile comisiilor de fond funciar si Arhivele Nationale ii indreptatesc pe urmasi sa revendice terenul respectiv. Numai ca, din motive necunoscute, autoritatea locala nu i-a improprietarit pe oameni. Situatia este cu atat mai grava cu cat, dupa cum sustin reclamantii, chiar si vechiul amplasament este liber.
Cosmarul birocratiei
Pamantul revendicat a facut parte din lotul Ostrov. Fostul IAS Ostrovit s-a dus pe apa sambetei, iar terenurile au inceput sa fie impartite fostilor proprietari. Numai ca, in cazul Catana, Agentia Domeniilor Statului s-a opus retrocedarii si a inaintat un recurs la instanta care judeca speta. Procesul a implinit doi ani si este departe de a fi terminat. La sfarsitul anului trecut, Guvernul a emis o hotarare privind accelerarea procedurilor de punere in posesie, insa este prea tarziu, pentru ca deja comisiile de fond funciar nu mai fac fata volumului mare de dosare. Cazuri vechi, precum cel al familiei Catana, ce ar fi trebuit sa-si primeasca terenurile imediat dupa revolutie, sunt cu miile. Astfel se explica si blocajul creat in procesul retrocedarilor. Momentan, protocolul dintre ADS si comisiile locale de fond funciar privind retrocedarea terenurilor ce au apartinut fostelor IAS a ramas in aer.
Filiera „granita”
Comuna Lipnita a primit 582,71 hectare de teren pentru retrocedarea catre fostii proprietari dintr-un total de 804,81 hectare cat s-a solicitat. Diferenta trebuie acoperita din patrimoniul ADS, respectiv exploatatiile agricole ale fostelor IAS. Numai ca reprezentantii autoritatii locale, in loc sa urgenteze punerea in posesie, baga bete in roate majoritatii reclamantilor. Desi se feresc sa vorbeasca in fata reportofonului, mai multi localnici au sustinut faptul ca in zona granitei cu Bulgaria functioneaza o „industrie” a terenurilor. Cum o buna parte dintre mostenitori nu mai au domiciliul in judet, este relativ usor sa-i inseli. Cea mai utilizata modalitate este blocarea procedurii de retrocedare pe motiv ca nu mai este teren disponibil sau se invoca faptul ca pamantul face obiectul unor procese. Fosta guvernare s-a implicat efectiv in aceste matrapazlacuri si astfel oamenilor de buna-credinta nu le-a mai ramas decat sa se consoleze cu hartiile oficiale si hotararile judecatoresti care le dau dreptate. In timp ce mostenitorii stau pe la usile tribunalelor, pamantul se vinde la mica publicitate!