Eliminarea prescripţiei care înlătură răspunderea penală pentru omor sau a vătămărilor grave urmate de decesul victimei a fost redactată, ca proiect de lege, de europarlamentarul Monica Macovei şi introdusă în discuţia Parlamentului României de către deputatul Sever Voinescu. Proiectul de lege a fost adoptat şi promulgat în februarie 2012.
Împotriva prescripţiei a ridicat excepţii de neconstituţionalitate un inculpat, Nicolae Junior.
In mod NORMAL, CCR ar trebui să respecte DECIZIA CEDO din dosarul REVOLUŢIEI, care a statuat imprescriptibile aceste crime. In jurisprudenţa CEDO, obligatorie pentru toate statele membre, între care si România, o decizie data într-o speţă devine obligatorie în toate celalte speţe asemănătoare.
In concluzie, CCR ar fi obligată să respecte decizia CEDO în speta imprescriptibilităţii crimei. Cu alte cuvinte, indiferent de cât timp trece de la săvârşirea unei crime sau a unei vătămări urmate de decesul victimei, făptuitorul TREBUIE să răspundă penal.
Judecătorii constituţionali trebuie să hotărască mâine asupra acestei excepţii, iar prin decizia sa, CCR păstrează sau nu legislaţia penală care elimină prescripţia pentru răspunderea penală în cazul infracţiunilor de omor sau a vătămărilor soldate cu moartea.
Cu alte cuvinte, Curtea Constituţională hotărăşte dacă România rămâne în rândul ţărilor civilizate ca Germania, Marea Britanie, Austria, Finlanda, Irlanda, Danemarca, Olanda, Italia, Estonia, Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia, alte ţări, unde legile în domeniu sunt mult mai drastice, sau hotărăşte să îi protejeze pe criminali.
Beneficiarii prescripţiei ar fi torţionarii din lagărele comuniste, foştii comandanţi ai puşcăriilor comuniste care au ucis şi torturat, Ion Iliescu şi conducerea ţării cercetată pentru implicarea în evenimentele din decembrie 1989 şi iunie 1990.
În cazul în care Curtea Constituţională admite prescripţia răspunderii penale pentru fapte grave ca omorul sau infracţiunile contra păcii, umanităţii, omenirii (unde sunt incluse tortura, lipsirea de libertate) se transmite semnalul că în România nu sunt respectate şi protejate dreptul la viaţă, dreptul la libertate.
Consecinţele admiterii prescripţiei
În primul rând, nepedsirea faptelor penale grave care aduc atingere vieţii şi libertăţii persoanelor încurajează repetarea unor astfel de fapte.
Apoi, uciderea, fără pedepsirea autorului pentru că a intervenit prescripţia, provoacă, la nivel social, nesiguranţă, nelinişte, teamă, insecuritate, ceea ce dăunează desfăşurării normale a vieţii sociale.
În plus, într-un stat de drept toate normele penale trebuie să protejeze, prin pedepsire, valorile sociale lezate prin fapta incriminată.
Sub acest aspect, suprimarea vieţii unei singure persoane sau lipsirea sa de libertate sau torturarea sa are aceeaşi gravitate şi trebuie sancţionată cu aceeaşi rigurozitate ca şi crimele comise împotriva unei colectivităţi sau a unui grup.
Dan Voinea: “Crimele comunismului pentru eliminarea adversarului politic au continuat la Revoluţie şi mineriadă”
Generalul magistat în retragere Dan Voinea, care a instrumentat dosarele Revoluţiei şi ale Mineriadei până la faza de rechizitoriu, ne-a declarat “În mod normal, eliminarea prescripţiei trebuie să acţioneze nu numai asupra omorului, ci şi în cazurile de infracţiuni contra omenirii, articol de lege care include în dispozitivul său tortura şi lipsirea de libertate. În apărarea eliminării totale a prescripţiei trebuie luat în considerare şi faptul că infracţiunile au fost făcute pentru eliminarea adversarului politic, persoane căzute sub puterea adversarului politică. Crimele comunismului au fost săvârşite, spre exemplu, pentru eliminarea adversarilor politici. Pentru eliminarea lor fizică s-au făcut lagărele. Astfel de infracţiuni au fost continuate şi la Revoluţia din Decembrie 1989 şi la mineriada din iunie, pentru că erau tot pentru eliminarea adversarului politic. Este o continuitate a rezoluţiei infracţionale, care atrage răspungerea penală pentru tot ciclul infracţional. În plus, faptele sunt imprescriptibile şi prin voinţa legiuitorului.”
