Ministerul Justiţiei (MJ) a lansat în dezbatere publică, marţi, un proiect de modificare şi completare a Codului penal, prin care introduce instrumentul confiscării extinse a averii, motivând că cele existente nu au contribuit suficient în asigurarea cooperării transfrontaliere eficace în domeniu, potrivit Mediafax.
Proiectul propus de MJ vine după ce în 22 iunie, preşedintele Traian Băsescu pleda pentru posibilitatea confiscării „averii extinse”, adică a bunurilor înstrăinătate în timpul cercetărilor, cu intenţia de „păcălire” a autorităţilor.
Ulterior, în 27 iunie, Traian Băsescu le-a cerut parlamentarilor să găsească o soluţie pentru transpunerea în legislaţia românească a deciziei 212/2005 a Consiliul ui JAI referitoare la confiscarea averilor obţinute illicit şi să identifice o posibilitate pentru „eliminarea prezumpţiei că orice avere este licită”.
„În decizia Curţii Constituţionale veţi observa că după ce Curtea Constituţională îşi menţine punctul de vedere că trebuie menţinută prezumpţia că averea este licită, pe urmă CC dă drumul Parlamentului şi Guvernului să iniţieze o lege prin care să se transpună în legislaţia română Decizia 2005/212 JAI, din 24 februarie 2005”, mai spunea preşedintele.
Marţi, Ministerul Justiţiei propune confiscarea extinsă a averii, motivând prin transpunerea în legea română a articolului 3 din Decizia-cadru 2005/212/JAI privind confiscarea produselor, instrumentelor şi altor bunuri aflate în legătură cu criminalitatea.
„Apreciind că celelalte instrumente existente în domeniu nu au contribuit în mod suficient la asigurarea unei cooperări transfrontaliere eficace în materie de confiscare, întrucât un număr de state membre nu sunt încă în măsură să confişte în mod eficient produsele infracţiunilor, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Decizia-cadru 2005/212/JAI privind confiscarea produselor, instrumentelor şi altor bunuri aflate în legătură cu criminalitatea, al cărei scop este acela de a garanta că toate statele membre dispun de norme eficiente în materie de confiscare a produselor având legătură cu infracţiunea, inter alia, în ceea ce priveşte sarcina probei privind sursa bunurilor deţinute de o persoană condamnată pentru o infracţiune având legătură cu criminalitatea organizată.
Deşi în prezent România beneficiază de un cadru legislativ coerent şi cuprinzător, dezvoltat în concordanţă cu standardele internaţionale în materia confiscării produselor infracţiunilor, acest cadru are anumite lacune, raportat la cerinţele europene în materie”, explică MJ.
Concret, afirmă instituţia, la nivelul legislaţiei interne Decizia-cadru nu este transpusă în totalitate, lipsind din legislaţia naţională transpunerea art. 3 al actului comunitar, privind confiscarea extinsă.
„Măsura confiscării extinse trebuie să fie cel puţin una dintre cele trei variante prevăzute la articolul 3 alineatul (2) literele (a), (b) şi respectiv (c). În toate cazurile, aceasta permite confiscarea bunurilor provenind din activităţi infracţionale care nu au legătură directă cu infracţiunea pentru care persoana este condamnată, mai exact, nu este dovedită legătura nemijlocită între infracţiunea care conduce la condamnare şi bunurile care sunt confiscate. Este vorba de un principiu al confiscării extinse a bunurilor condamnatului. Litera (a) vizează bunurile respective în cazul în care acestea provin din activităţi efectuate într-o perioadă anterioară condamnării, în timp ce litera (b) vizează bunurile care provin din activităţi «similare». În ceea ce priveşte litera (c), aceasta vizează disproporţia dintre valoarea bunurilor şi nivelul venitului legal al persoanei condamnate”, notează în expunerea de motive privind adoptarea actului normativ.
În baza tratatului de aderare la Uniunea Europeană, România şi-a asumat obligaţia de a transpune în integralitate acquis-ul comunitar, obligaţie care subzistă şi în ceea ce priveşte transpunerea Deciziei-cadru 2005/212/JAI privind confiscarea produselor, instrumentelor şi altor bunuri aflate în legătură cu criminalitatea, Decizie-cadru ce are în cuprinsul său ca termen de transpunere data de 15 martie 2007, mai spune sursa citată
În opinia MJ, netranspunerea totală a acestui instrument normativ al Uniunii Europene a fost cauzată în bună parte aspectelor controversate legate de raportarea cuprinsului actului normativ amintit la principiul constituţional al prezumţiei dobândirii licite a averii, aspecte pe care prezentul proiect îşi propune să le rezolve printr-o reglementare strictă şi în concordanţă atât cu exigenţele constituţionale, cât şi cu cerinţele Uniunii Europene.
MJ arată că România beneficiază în prezent de un cadru legislativ coerent şi cuprinzător, ce permite confiscarea produselor unei infracţiuni de la autorul acesteia în condiţiile impuse de standardele europene privind dreptul la un proces echitabil şi respectă totodată cerinţa unor norme eficiente. „Nu în toate cazurile însă se poate proba legătura directă şi concretă existentă între infracţiunea pentru care persoana a fost condamnată şi anumite bunuri ale acesteia, deşi provenienţa de natură infracţională a acestor bunuri este evidentă. Pentru a da o eficienţă sporită măsurii a confiscării bunurilor provenite din infracţiuni, Consiliul Uniunii Europene a conceput instrumentul juridic al confiscării extinse, instrument ce presupune confiscarea bunurilor provenite din activităţi infracţionale fără a fi necesară dovedirea pentru fiecare bun în parte a legăturii nemijlocite existente între infracţiunea care conduce la condamnare şi bunul confiscat”, susţine MJ.
Preluarea în dreptul intern a confiscării extinse presupune reglementarea acelor cazuri expres şi limitativ prevăzute, în care desfăşurarea de către o persoană în mod constant pe o anumită perioadă de timp de activităţi cu caracter infracţional de o gravitate sporită, cumulată cu lipsa altor venituri licite, este considerată ca fiind un probatoriu suficient pentru a permite instanţei să constate caracterul ilicit al veniturilor obţinute pe perioada derulării activităţilor cu caracter infracţional, instituind astfel o nouă viziune asupra sarcinii probei în materia dobândirii în mod licit a averii.
În condiţiile în care aceasta operează exclusiv în proceduri penale, vizează o listă de infracţiuni deosebit de grave şi se aplică exclusiv unei persoane deja condamnate – introducerea confiscării extinse nu este incompatibilă cu prezumţia caracterului licit al averii, cuprinsă la art. 44 pct. 8 din Constituţia României. Această prezumţie este una relativă, aşa încât ea va fi răsturnată, de la caz la caz, prin administrarea probelor care vor crea convingerea instanţei că bunurile deţinute de persoana condamnată sunt obţinute din săvârşirea de infracţiuni.
În acest context, condiţiile prevăzute prin prezentul proiect, şi care trebuie dovedite în prealabil, sunt suficiente pentru a răsturna prezumţia fără a se încălca totuşi principiul constituţional amintit.
Procurorul ar fi astfel obligat să probeze doar faptul că o persoană anume, într-un interval de timp, a fost implicată în săvârşirea anumitor infracţiuni, de exemplu fapte de crimă organizată. Din acel moment, judecătorul poate prezuma că bunurile dobândite sunt rezultatul unor activităţi infracţionale desfăşurate de persoana condamnată în cursul unei perioade anterioare condamnării care este considerată rezonabilă de către instanţă. În această ipoteză ar reveni persoanei condamnate sarcina probei privind caracterul licit al averii dobândite. Dacă judecătorul ajunge la concluzia că valoarea bunurilor deţinute este disproporţionată în raport cu veniturile legale poate dispune confiscarea acestora de la persoana condamnată.
În sprijinul celor argumentate în cuprinsul expunerii de motive, poate fi invocată şi constatarea Curţii Constituţionale, care în Decizia 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constituţiei României, cu prilejul pronunţării asupra neconstituţionalităţii eliminării prezumţiei dobândirii licite a averii, a arătat şi că reglementarea acestei prezumţii nu împiedică legiuitorul primar sau delegat ca, în aplicarea dispoziţiilor art. 148 din Constituţie – Integrarea în Uniunea Europeană, să adopte reglementări care să permită deplina respectare a legislaţiei Uniunii în domeniul luptei împotriva criminalităţii.
„Este ceea ce îşi propune şi prezentul proiect de lege, şi anume transpunerea art. 3 al Deciziei – cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea, cu respectarea totodată a principiilor constituţionale privind dreptul de proprietate”, spune MJ.
MJ precizează că proiectul propus reprezintă o continuare a demersurilor Guvernului pentru transpunerea Deciziei-cadru amintite, demersuri pornite încă de la începutul anului 2009, an în care a fost adoptat de către Guvern proiectul noului Cod penal, proiect ce cuprindea şi instituţia confiscării extinse.
În 1 iunie, preşedintele Traian Băsescu declara că prezumţia caracterului licit al dobândirii averii din Constituţie a fost paravanul sub care, deşi s-a ştiut despre averi dobândite ilicit, nu au putut fi confiscate, iar statul nu şi-a putut recupera pierderile de la cei care au fraudat.
În 17 iunie, Curtea Constituţională (CC), cu majoritate de voturi, a constatat că eliminarea tezei a doua a art.44 alin.(8) din Constituţie, potrivit căreia „Caracterul licit al dobândirii se prezumă” este neconstituţională, deoarece are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului de proprietate, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art.152 alin.(2) din Constituţie.
În opinia separată pe care a făcut-o, judecătoarea Iulia Motoc de la Curtea Constituţională afirmă că în niciunul dintre statele Uniunii Europene nu se regăseşte prezumţia caracterului dobândirii licite a averii, această presupunere trebuie înlăturată
În dezacord cu opinia Curţii Constituţionale exprimată prin decizia privind neconstituţionalităţi ale prevederilor cuprinse în proiectul de revizuire a Legii fundamentale, Iulia Motoc – unul din cei nouă judecători ai CC – consideră că propunerea de modificare vizând eliminarea tezei a doua din alin.(8) al art.44 din Constituţie potrivit căreia „caracterul licit al dobândirii se prezumă” nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate sau a garanţiilor acestuia.
Totodată, judecătoarea apreciază că această prezumţie trebuie înlăturată, deoarece nu aduce atingere securităţii juridice a dreptului de proprietate, acesta fiind în continuare garantat şi ocrotit prin Legea fundamentală, de vreme ce operează interdicţia confiscării averii dobândite licit.
„Prezumţia caracterului licit al dobândirii averii contravine tratatelor internaţionale pe care România le-a ratificat respectiv Convenţia din 8 noiembrie 1990 a Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor având legătură cu infracţiunea şi Convenţia ONU din 12 decembrie 2000 împotriva criminalităţii organizate transnaţionale. Astfel, în conformitate cu art.12 din Convenţia ONU statele părţi pot analiza posibilitatea de a solicita autorului unei infracţiuni să demonstreze originea licită a unor produse presupuse având legătură cu infracţiunea sau a altor bunuri care ar putea face obiectul unei confiscări, în măsura în care această solicitate este conformă cu principiile dreptului lor intern şi cu natura procedurii judiciare”, afirmă sursa citată.
Măsurile cuprinse în Convenţiile menţionate au fost luate pentru combaterea criminalităţii organizate transfrontaliere, pentru prevenirea şi combaterea următoarelor infracţiuni: spălarea banilor, traficul de persoane, exploatarea sexuală a copiilor şi pornografia infantilă, traficul ilicit de droguri şi terorismul, precum şi pentru identificarea, urmărirea, îngheţarea, sechestrarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunilor.
Propunerea de revizuire a avut în vedere prevenirea şi combaterea acestor infracţiuni prin înlăturarea prezumţiei dobândirii licite a averilor rezultate în urma comiterii infracţiunilor menţionate şi este în conformitate cu Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea, decizie care produce efecte obligatorii.
Astfel, potrivit acesteia, statele membre sunt obligate să nu formuleze şi nici să nu menţină rezerve în ce priveşte dispoziţiile Convenţiei Consiliului Europei privind confiscarea.
