România ar apărea pe lista închisorilor secrete ale Agenţiei Centrale de Informaţii. În centrul de detenţie deschis pe teritoriul României se pare că au fost interogaţi mai mulţi prizonieri ai CIA suspectaţi de legături cu grupări teroriste, relatează Washington Post, preluat de Mediafax.
Potrivit Washington Post, în raport sunt menţionate închisori din cinci ţări: Polonia, România, Lituania Afganistan, Thailanda, acestea fiind desemnate prin culori. Astfel, presupusa închisoare secretă a CIA din România figurează drept "detention site black", pentru Polonia este folosit albastru, pentru Lituania violet, pentru Thailanda verde, iar pentru Afganistan, unde ar fi existat mai multe închisori, sunt folosite patru culori.
Presupusa închisoare din România este menţionată în mai multe rânduri. În raport se arată că CIA a decis amplasarea unor centre de detenţie în România şi Lituania în 2002 şi 2003, iar primii deţinuţi ai CIA ar fi ajuns în închisoarea din România în toamna anului 2003.
Janat Gul, considerat un colaborator apropiat al liderilor al-Qaida, ar fi fost unul dintre prizonierii interogaţi la închisoarea din România. În aprilie 2005, cel care conducea centrul de detenţie din România raporta că acesta nu este un colaborator al reţelei teroriste, ci "mai degrabă un ţăran puţin educat cu o viziune foarte simplă asupra vieţii". "A încercat să câştige ceva bani prin muncă puţină, astfel că a fost convins că uşurinţă să transporte oameni şi să facă comisioane pentru persoane de pe lista noastră", mai raporta şeful centrului de detenţie, precizând că Janat Gul n-a avut acces la genul de informaţii dorite de CIA.
Hassan Ghul, prins în ianuarie 2004 în regiunea kurdă a Irakului, a stat două zile la o închisoare CIA din Afganistan după care ar fi fost transferat în România, unde ar fi fost supus tehnicilor de interogare ale Agenţiei, fără a oferi însă noi informaţii, după ce în Afganistan oferise o serie de detalii privind activităţile Al-Qaida din Pakistan.
La centrul din România ar fi ajuns, în mai 2005, şi Abu Faraj al-Libi, considerat de CIA ca fiind al treilea în ierarhia al-Qaida, cu un rol important în acţiunile reţelei la nivel global, inclusiv în planificarea unor atacuri pe teritoriul american. Deşi a fost supus tehnicilor de interogare ale CIA, al-Libi nu a oferit informaţii importante, anul următor fiind transferat la Guantanamo.
În 2005, şeful centrului din România, unde erau aduşi deţinuţi importanţi, se plângea de faptul că îi sunt trimişi ofiţeri fără experienţă astfel că informaţii obţinute sunt "mediocre" sau "inutile". În acel an, unul dintre prizonierii din România era Abd al-Rahim Hussayn Muhammad al-Nashiri, care fusese anterior şi în alte centre de detenţie ale CIA.
În 20 aprilie 2011, Departamentul de Apărare al SUA a anunţat că Abd al-Rahim al-Nashiri a fost acuzat, în temeiul Legii comisiilor militare (Military Commissions Act) din 2009, printre altele pentru "omucidere cu încălcarea dreptului războiului" şi de "terorism" pe baza faptului că ar fi fost unul dintre lideri în atacul împotriva navei USS Cole din Yemen din 12 octombrie 2000, atac în urma căruia au murit 17 marinari americani şi alţi 40 au fost răniţi, şi în atacul împotriva petrolierului francez MV Limburg din Golful Aden din 6 octombrie 2002, în urma căruia a murit un membru al echipajului.
În aprilie 2012, al-Nashiri s-a adresat instanţei, reclamând România şi Bulgaria la CEDO. El a susţinut în plângerea de la CEDO că, după transferul său din Polonia, a fost ţinut în detenţie secretă, inclusiv într-o o închisoare CIA din Bucureşti, numită "Bright Light", între 6 iunie 2003 şi 6 septembrie 2006, când a fost transferat la Guantanamo Bay. Al-Nashiri spune că locul unde a fost deţinut la Bucureşti era subsolul unei clădiri guvernamentale, lucru pe care l-a aflat în 8 decembrie 2011. În plângerea către CEDO se indică o serie de zboruri care ar fi avut la bord deţinuţi CIA, între 6 iunie 2003 şi 6 iunie 2006 când s-ar fi realizat transferurile lor.
Pe 7 februarie 2013, Parchetul instanţei supreme comunica agenţiei MEDIAFAX că investigaţia autorităţilor române privind plângerea sauditului Abd al-Rahim Hussayn Muhammad al-Nashiri care reclamă deţinerea într-o închisoare CIA din România se află în faza actelor premergătoare.
Faptul că România a găzduit o închisoare secretă a CIA a fost făcut public prima dată de Human Rights Watch pe 6 noiembrie 2005. Un raport al Consiliului Europei din 2006 a confirmat "că existenţa unei instalaţii secrete de detenţie poate fi presupusă în România" şi a constatat că România poate fi trasă la răspundere pentru complot cu programul CIA de detenţie şi extrădări extraordinare, potrivit raportului "Globalizing Torture" dat publicităţii pe 5 februarie 2013 de Open Society Justice Initiative.
Întrebat marţi seara, la Digi24, dacă se teme de dezvăluiri legate de deţinuţi în închisori americane pe teritoriul României, ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, a precizat căva citi "cu atenţie" raportul. "Am început deja să răsfoiesc primele pagini, are 480 de pagini, poate va fi mai dificil de parcurs într-un interval foarte scurt şi sigur sunt foarte curios şi eu ce există acolo. După cum ştiţi a exista în România un exerciţiu de anchetă parlamentară care a concluzionat că nu există … a existat o comisie de anchetă care şi-a desfăşurat activitatea cu cercetări, studii, şi-a făcut treaba", a declarat Aurescu.
Întrebat dacă are încredere în verdictul comisiei parlamentare, ministrul a spus: "Până la orice probă contrarie evident că acest raport este unul care rămâne în continuare foarte valabil. Nu pot să mă pronunţ în niciun fel ipotetic pentru că în diplomaţie am învăţat un lucru: trebuie să vedem probele".
Preşedintele Comisiei parlamentare CIA, senatorul Norica Nicolai, a declarat, pe 16 iunie 2006, că există date clare ce atestă faptul că avioanele militare americane au aterizat pe aeroporturile româneşti exclusiv din motive tehnice şi că, în România, nu există închisori pentru prizonieri supecţi de terorism.
Constituită în luna decembrie a anului 2005, după primele informaţii potrivit cărora spaţiu aerian românesc ar fi fost survolat de avioane CIA care transportau deţinuţi şi că aceştia erau torturaţi în centre special constituite în România, Comisia parlamentară a investigat, potrivit preşedintelui Norica Nicolai, peste 3.000 de zboruri, documente şi date ale operaţiunilor aeriene de pe teritoriul românesc. Au fost avute în vedere, cu precădere, aeroporturile militare din Timişoara, Constanţa, Bucureşti, Tulcea şi Feteşti.
Atât preşedintele Comisiei, Norica Nicolai, cât şi vicepreşedintele George Maior (PSD), au negat afirmaţiile speculate în presa străină şi cele prezentate de parlamentarul elveţian Dick Marty.
Pe baza documentelor prezentate de autorităţi, senatorul liberal a declarat că pe niciunul dintre aeroporturile româneşti nu au fost existat şi nu au fost constuite facilităţi care ar fi putut servi drept centre de detenţie pentru deţinuţi.
Reprezentanţii Comisiei parlamentare CIA au arătat, "fără dubiu", că din cele două zboruri amintite în raportul lui Dick Marty, N313P din 25 ianuarie 2004 şi N313P din 22 septembrie 2003, despre care acesta susţinea că ar fi transportat deţinuţi, "nu au coborât şi nu au urcat pasageri".
Pe 8 iunie 2007, Comisia Juridică şi pentru Drepturile Omului a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a adoptat, la Paris, raportul elaborat de Dick Marty privind închisorile CIA.
Raportorul special al Consiliului Europei, Dick Marty, preciza că în Polonia şi România au existat centre de detenţie ale CIA între 2002 şi 2005, cu acordul preşedinţilor celor două ţări, potrivit AFP. MAE a replicat atunci că raportul "nu aduce nicio probă care să confirme aceste alegaţii, cu excepţia unor «surse», nenominalizate, a căror credibilitate nu poate fi estimată".
Un raport al Crucii Roşii publicat în martie 2009 arăta că aproximativ 100 de suspecţi de terorism şi combatanţi inamici au fost deţinuţi în închisori secrete de la baze militare din opt ţări, inclusiv România, în cadrul unei "reţele de detenţie secrete", condusă de CIA.
Parlamentul European a adoptat, pe 10 octombrie 2013, o rezoluţie prin care cere autorităţilor române declanşarea rapidă a unei anchete "independentă, imparţială, detaliată şi eficientă" privind implicarea României în programul închisorilor CIA. Parlamentul reiterează şi recomandările sale către Consiliu, cerându-i să facă o declaraţie de recunoaştere a implicării statelor membre în programul CIA.Rezoluţia are ca adresă 13 state membre: Lituania, România, Polonia, Marea Britanie, Italia, Finlanda, Franţa, Suedia, Belgia, Grecia, Irlanda, Letonia şi Slovacia.
Solicitarea Parlamentului European privind demararea unei anchete referitoare la închisorile CIA din România este deja îndeplinită, o anchetă fiind deja în derulare, a precizat, pe 11 octombrie 2013, la solicitarea MEDIAFAX, Ministerul de Externe.
În decembrie 2005, Senatul României a înfiinţat o Comisie specială de anchetă pentru a verifica acuzaţiile la adresa României privind participarea la programul CIA. "Concluziile raportului pe care Comisia de anchetă l-a adoptat în 2008 arată clar că nu au existat baze secrete americane în România", a susţinut MAE.
Totodată, Ministerul de Externe subliniază că o anchetă judiciară a fost "deja declanşată şi este în derulare".