Washingtonul şi Ankara confirmă că în acest an poate interveni un acord de pace care ar antrena sfârşitul unui conflict ce a bântuit Europa timp de decenii.
A fost nevoie de mai mult de 40 de ani, de o armată de mediatori şi de câteva accidente evitate în ultimul moment pentru ca, în final, vineri, liderii etnic divizaţi ai Ciprului să reia negocierile de pace, dând speranţe pentru soluţionarea unuia dintre cele mai lungi conflicte diplomatice din Occident. Țara este divizată din 1974, când trupele turcești au intrat pe insulă şi au ocupat o treime din nordul acesteia, după tentativa ciprioţilor greci de a institui „enosis“ – uniunea cu Grecia.
Negocierile de pace sub egida ONU, care au trenat ani de zile, au fost reluate în mai 2015. După cea mai mare presiune pentru stabilirea unui acord de pace în mai bine de un deceniu – în 2004, ciprioţii greci au respins cel mai sofisticat plan de reunificare a insulei –, Nicos Anastasiades (preşedintele ciprioţilor greci) și Mustafa Akinci (noul lider moderat, catapultat recent la putere de ciprioţii turci) au realizat că a venit timpul pentru încheierea conflictului. Ulterior momentului când politicienii s-au aflat pentru prima dată faţă în faţă zilele trecute, Espen Barth Eide, fost ministru de Externe norvegian și reprezentantul special al ONU pentru negocieri, anunța: „Au convenit că este importantă utilizarea dinamicii create pentru a merge înainte“.Mustafa Akinci împărtăşeşte cu Nicos Anastasiades convingerea că insula ar trebui unită ca o federaţie de două state. Dervic Eroglu, predecesorul său conservator, a avut o abordare belicoasă, încă de la debutul mandatului de cinci ani, şi a blocat negocierile. În ultimii ani, moderaţi ca Akinci s-au plâns din ce în ce mai mult că identitatea lor culturală este uzurpată de marele număr de coloni trimişi din Anatolia. Comunitatea ciprioţilor turci, laică şi pro-europeană, se confruntă cu nou-veniţi, islamişti reprezentanţi ai partidului condus de preşedintele din ce în ce mai autoritar al Turciei, Recep Tayyip Erdogan. Ca semn al acestei animozităţi, Akinci anunţa, la câteva zile după alegerea sa, că a venit timpul ca Ankara să înceteze să trateze Ciprul „ca pe un copil“. Remarca a primit o replică severă de la Erdogan, care i-a reamintit că Turcia a finanţat republica separatistă şi a garantat securitatea ei prin prezenţa a circa 35.000 de soldaţi.
Moment oportun
În ianuarie, preşedintele cipriot grec, Nicos Anastasiades, şi liderul cipriot turc, Mustafa Akinci, declarau că în 2016 va fi posibil un acord de pace. Obiectivul este un sistem unificat, un Cipru federal, însă un acord ar însemna acceptul ambelor părţi de a face compromisuri privind drepturile teritoriale şi ale proprietăţii. Iar cele două popoare vor trebui să ratifice tratatul prin referendum. În timp ce ciprioţii greci au făcut multă vreme presiuni pentru deschiderea Varosha, staţiunea lor cândva prosperă din nord, ciprioţii turci cer deschiderea aeroportului internaţional Ercan, ceea ce ar contribui la sfârşitul izolării globale a celui mai sărac stat. Ciprioţii turci sunt conştienţi că dacă nu ajung acum la un acord pentru rezolvarea problemei, Erdogan îşi va extinde influenţa în nordul insulei şi o va face după imaginea partidului său, AKP – arată dr. James Ker-Lindsay, de la London School of Economics, specialist în istoria și politica Ciprului.
