Liderii Uniunii Europene discută de două zile, într-un summit de urgență organizat la Bruxelles, despre situația creată de referendumul din Marea Britanie, care a ales să iasă din UE, și despre modul cum Brexit-ul se poate realiza fără efecte negative prea mari.
Europarlamentarul român Siegfried Mureșan, prezent la summitul Partidului Popular European, care a precedat Consiliul European, a declarat pentru România liberă că oamenii politici de la vârful Uniunii Europene sunt dezamăgiți de rezultatul referendumului britanic, după ce chiar anul acesta au făcut concesii importante Regatului Unit. Totuși, se arată hotărâți să fie fermi, deși Londra va rămâne un partener al UE.
Deocamdată, europarlamentarul nu a putut da decât garanții politice în ceea ce privește soarta românilor din Marea Britanie, arătând că nu se pot face alte precizări tehnice, “pentru că nu știm încă ce formă va lua cooperarea dintre cele două părți”.
Care a fost atmosfera printre participanții la summitul de urgență al UE organizat la Bruxelles după referendumul din Marea Britanie. Care sunt concluziile după prima zi și jumătate?
Siegfried Mureșan: Au fost luări de poziții mai tranșante, în lumina dezamăgirii din Europa cu privire la rezultatul referendumului. Prim-ministrul Marii Britanii, David Cameron, a convocat acest referendum, apoi a spus că dorește să aibă o serie de negocieri cu UE, pentru a obține concesii în această relație. Uniunea Europeană a răspuns pozitiv tuturor acestor solicitări ale premierului și a făcut toate compromisurile care puteau fi făcute în limita tratatelor, chiar cu unele sacrificii pentru cetățenii din celelate țări membre. Cu toate acestea, britanicii au votat cum au votat la referendum. Ieri (marți – n.r.) au început să se ia unele decizii, dar trebuie să înțelegem că David Cameron nu mai are legitimitate în Marea Britanie, este demisionar, partidul de guvernământ este profund divizat, iar opoziția este de asemenea divizată. Iar euroscepticii nu știu ce să facă cu acest rezultat. Este o mare gaură neagră în spectrul politic la Londra, acum. De aceea, liderii UE au spus că înțeleg că Marea Britanie are nevoie de mai mult timp pentru a vedea cum implementează acest referendum. Ieri, la summitul Partidului Popular European, care a pregătit Consiliul European, s-a cerut prim-ministrului Marii Britanii să vină cu o propunere cum are de gând să implementeze rezultatul acestui vot democratic. Concluzia a fost că amânarea implementării votului duce la incertitudine, instabilitate și pentru economie, dar a existat înțelegere pentru situația Marii Britanii. Nu vrea nimeni să arunce în mod dezordonat Regatul Unit din UE. E bine că există răbadare de ambele părți.
Chiar și acum, după referendum, reprezentanții Marii Britanii încă ridică pretenții în raport cu Uniunea Europeană, că încearcă în continuare să obțină un statut privilegiat.
S.M.: Regulile UE sunt clare. Dacă un stat membru dorește să părăsească această uniune, atunci trebuie să notifice în scris Consiliul European. Din acel moment, încep negocierile pentru ieșirea din Uniunea Europeană, care se pot încheia prin acordul majorității calificate al Consiliului, iar dacă în doi ani de zil nu se ajunge la un acord, statul respectiv pierde automat calitatea de membru al UE. Termenul de doi ani poate fi prelungit doar cu unanimitatea Consiliului European, dacă mai e nevoie de timp. Ce a fost clar în prima zi a summitului a fost că se dorește o relație bună cu Marea Britanie, rămânem parteneri în NATO, avem relații economice puternice, dar dacă oamenii au votat într-un anumit fel, instinctul oamenilor politici responsabili din Europa este de a respecta rezultatul votului. Trebuie să pornim de la premisa că ceea ce oamenii au exprimat prin vot va fi pus în aplicare. Mie îmi pare rău că Marea Britanie iese din Uniunea Europeană, dar nu poate veni la masa negocierilor să aleagă doar beneficiile relației cu UE, fără a-și asuma nici un fel de responsabilitate. Contează că populiștii eurosceptici au spus oamenilor multe lucruri neadevărate. Au ascuns consecințele economice negative ale părăsirii Uniunii Europene, dar și cele politice. Noi, în Comisia pentru bugete a Parlamentului European știm foarte bine următorul lucru: Marea Britanie este principalul beneficiar al proiectelor de cercetare și dezvoltare din bugetul UE. Noi avem în cadrul financiar 2014-2020, 80 de miliarde de euro fonduri europene nerambursabile pentru cercetare și dezvoltare. Cea mai mare parte a acestor bani sunt luate de universitățile britanice, pentru că sunt foarte bune. Dar dacă ies din UE, nu vor mai beneficia de aceste fonduri. Accesul lor la piața comună aduce beneficii anuale britanicilor de 150 de miliarde de euro. Dar efectele negative se văd deja, la nivelul omului simplu: benzina s-a scumpit deja, o dată cu scăderea valorii lirei și având în vedere că prețul barilului de petrol e calculat în dolar.
Ce se va întâmpla cu românii din Marea Britanie?
S.M.: Semnalul pe care liderii politici din România trebuie să îl dea este că în negocierile pe care UE le va purta cu Marea Britanie prioritatea zero vor fi drepturile cetățenilor români aflați în Regatul Unit. Nu știm cum se va face acest lucru în termeni juridici, pentru că nu știm încă ce formă va lua cooperarea dintre cele două părți. Acum e ora politicienilor, nu a diplomaților, și trebuie spus politic că aceasta este prioritatea zero. Ieri, la summitul PPE (la care președintele României, Klaus Iohannis nu a participat – n.r.) liderii prezenți și-au asumat politic garantarea drepturilor tuturor cetățenilor UE aflați în Marea Britanie.
Credeți că exemplul acesta negativ să determine o reformare a Uniunii Europene?
S.M.: E clar că viitorii pași de integrare europeană trebuie să corespundă așteptărilor oamenilor, cetățenii trebuie să simtă că profită de pe urma activității UE.
Totuși, liderii europeni au făcut în trecut greșeli care pot justifica, într-o măsură, această supărare a cetățenilor pe Bruxelles: criza economică prelungită, criza migranților, criza din Grecia.
S.M.: Dar Uniunea Europeană nu a cauzat nici una din marile crize din ultimii ani. Criza economică și-a avut originea în SUA și a afectat acele țări europene vulnerabile, care au avut datorii publice mari. Dar cine a făcut datoria în acele țări, UE sau oamenii politici? Au fost lovite țări care au avut sistemul bancar prea fragil sau supradimensionat. Cine a greșit, UE sau decidenții locali? Ce-i drept, și guvernanța euro trebuie întărită, asta e corect, dar nu e UE țap ispășitor pentru neajunsurile de la nivel național. Dar acest mesaj e dar chiar de liderii naționali, care lasă impresia că guvernele trebuie să lupte împotriva Bruxelles-ului. Cred că acest mesaj trebuie să se schimbe, să se transmită o imagine corectă.
