Europa a fixat o „dată finală“ pentru rezolvarea crizei care afectează Grecia, asfixiată financiar – fără un acord cu Atena până duminică, există riscul ieşirii ţării din zona euro. Premierul grec s-a lamentat, miercuri, în Parlamentul European.
Liderii europeni au acordat Greciei un termen-limită până duminică pentru a ajunge la un acord pentru salvarea economiei aflată practic în catastrofă, după eşecul summitului de urgenţă de marţi seară convocat la Bruxelles după referendumul din 5 iulie, încheiat fără ca Guvernul de la Atena să ofere noi propuneri de fond pentru rezolvarea crizei datoriei. Încă odată, grecii au venit cu mâinile goale, marţi, 7 iulie la Bruxelles, fără propuneri concrete pentru negocierea unui plan european de ajutor pentru finanţarea colosalei datorii elene (320 miliarde euro, 170% din PIB).
Premierul italian, Matteo Renzi, a anunţat marţi seară la ieşirea de la dineul liderilor zonei euro, reuniţi în cadrul unui summit de urgenţă asupra dosarului grec după referendumul din 5 iulie, că duminică 12 iulie va avea loc un nou summit al tuturor liderilor europeni, nu numai al celor eurozonei. Atena va solicita un al treilea plan de ajutor în schimbul unor propuneri rămase încă necunoscute pentru partenerii săi europeni, a precizat liderul italian.
Cei 28 se vor reuni duminică la Bruxelles pentru – în cel mai bun caz – a pune punctul final negocierilor începute acum şase luni, după venirea la putere la Atena a stângii radicale, Syriza. Înainte, şi anume joi, Atena urma să remită europenilor o listă de reforme concrete. Această faimoasă listă era aşteptată marţi, dar noul ministru grec de Finanţe a venit fără un document scris, provocând consternare. Şi nici Tsipras nu a venit cu propuneri concrete. Un gest care a provocat enervarea unor numeroşi responsabili europeni. „Ora este cu adevărat gravă şi nu putem exclude acest scenariu negru dacă nu vom avea un acord până duminică”, a declarat Donald Tusk, preşedintele Consiliului European după summitul de urgenţă de la Bruxelles. „În această seară, trebuie să spun sus şi tare că ultimul termen expiră în această săptămână”, a precizat Tusk evocând „perioada cea mai dificilă din istoria noastră”. Chiar şi preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care multă vreme a refuzat să vorbească despre Grexit a mărturisit că nu mai exclude „nici o ipoteză”, iar liderii europeni au pregătit „un scenariu detaliat” pentru această probabilitate care va avea consecinţe pentru ţările vecine.
Unii din cei 18 parteneri ai Atenei în moneda comună şi-au exprimat exasperarea după cinci ani de criză disputaţi cu Grecia. Cancelarul german, Angela Merkel, a precizat că îi revine lui Tsipras sarcina să prezinte propuneri convingătoare pentru un nou împrumut după ce Atena a respins propunerile creditorilor.
Tactica lui Tsipras
După eşecul summitului zonei euro de marţi seară, premierul grec a venit, miercuri, în Parlamentul European, la Strasbourg, unde a luat cuvântul pentru a cere un „compromis onorabil”, dar deputaţii nu au auzit nici o nouă propunere din partea lui, contrar a ceea ce sperau. Tsipras a afirmat că guvernul său este pregătit „să preia responsabilitatea sa istorică”. „Vrem să găsim un compromis onorabil pentru evitarea unei rupturi de tradiţiile europene. Sunt convins că în 2-3 zile vom fi capabili să onorâm obligaţiile”. A justificat referendumul şi a salutat „alegerea foarte curajoasă” a poporului grec care a votat NU, (respingând austeritatea), dar a asigurat că alegerea nu este cea a „ruperii de Europa, ci o reafirmare a principiilor fondatoare ale democraţiei, respectului mutual şi egalităţii”. Tsipras a deplâns „situaţia actuală şi reformele din trecut care nu au ameliorat binele comun” care au făcut din ţara sa un „loc pentru experimentarea austerităţii, care a eşuat”. Şi a pledat, desigur, pentru obţinerea unui acord cu partenerii săi.
Inconştienţă sau strategie deliberată?
Un discurs de politică generală, despre egalitate şi dreptate, în care a refuzat să-şi asume criticile, de a fi judecat ca singurul responsabil de situaţia ţării sale. Nu s-a jenat să arate cu degetul alţi responsabili, începând cu Bruxellesul. Pentru că ajutoarele deblocate în ultimii ani s-au dovedit total ineficiente. „Fondurile atribuite Greciei nu au ajuns niciodată la poporul grec, ele au contribuit la salvarea băncilor”. Alţi vinovaţi pentru criza greacă sunt predecesorii săi, guverne care au folosit „clientelismul, favorizând clasele cele mai bogate, mai ales în materie de fiscalitate.
Cu astfel de discursuri a reuşit să impună poporului grec partidul său Syriza, stânga radicală – cu acuze, cu vinovaţi în alte direcţii, cu promisiuni neonorate.
De la debutul negocierilor cu creditorii, după alegerea sa în ianuarie, Tsipras, şeful stângii radicale din Grecia pare să aibă o singură idee în cap – încheierea unui „acord politic”. Şi nu asumarea de către Atena a unor măsuri tehnice economice, unele indigeste, de neînţeles şi nepopulare. De aproape şase luni se învârteşte în propriul său scenariu considerând că farmecul său comunist va îmbrobodi creditorii. Va obţine bani fără să le promită ceva. De luni de zile, scenariul negocierilor este mereu aproape la fel – ministrul grec de Finanţe, până luni Iannis Varoufakis, înlocuit de alt responsabil Syriza, Euklide Tsakalotos, soseşte la reuniunile Eurogroup în faţa celorlalţi omologi în costum şi cravată, cu cămaşa în afara pantalonilor şi mâinile în buzunare. Şi cu măsuri economice considerate fanteziste. Dificil de ştiut dacă este vorba despre o tactică deliberată sau rezultatul amatorismului noului guvern grec, compus din mulţi teoreticieni fără experienţă.
Miniştrii Eurogroup au trimis atunci grecii la negocieri cu experţii lor, la Atena (fosta „troika”, rebotezată „instituţiile”) pentru a decide măsuri concrete şi realiste. Fără oferte de partea greacă, experţii europeni au făcut atunci propuneri care nu proveneau din imaginaţie. Totul s-a blocat şi Tsipras a intervenit – a telefonat şi s-a văzut cu preşedintele francez, François Hollande, şi cu cancelarul german, Angela Merkel, şi le-a propus un „acord politic”. În mare, europenii vor finanţa Grecia în schimbul unor „reforme vaste”. Hollande şi Merkel au acceptat principiul, dar l-au trimis pe Tsipras la Eurogroup pentru a preciza conţinutul exact al „vastelor sale reforme”. Şi totul a reînceput.
În pofida referendumului, acest scenariu nu pare să se fi schimbat. Din simplul motiv că Tsipras este convins că europenii blufează când declară că au în vedere şi un scenariu al ieşirii Greciei din euro. Este convins şi că BCE va continua să alimenteze cu bani băncile elene. Şi cu cât lungeşte jocul, este bine pentru el pentru că grecii reproşează guvernelor precedente că au acceptat, fără să lupte, austeritatea şi „umilinţa”. La referendum ei au votat pentru Alexis cel care opune rezistenţă „pentru binele poporului”…
