Dacă până acum nu a fost scrisă o carte despre personajul George V. Freundlich, sigur nu e vina lui, ci a noastră! Dacă nu a fost făcut încă un film inspirat din viața lui George V. Freundlich, înseamnă că omenirea este incredibil de superficială!
Omul este pur și simplu fascinant. În 57 de ani de viață a strâns povești cât pentru „O mie și una de nopți“. E o Șeherezadă modernă, dar și un Jacques-Yves Cousteau sau Phileas Fogg.
Medicul originar din Cluj–Napoca ar fi vrut să voteze și în 2014, și în 2016, și în multe alte situații, dar în inima Canadei, la Timmins/Matheson, nu există secții de votare. Cea mai apropiată se află la Toronto, la 640 de kilometri distanță.
„Am urmărit cu interes alegerile din România. Din păcate, deși am rămas – după aproape 30 de ani petrecuți în Canada – un bun român, nu mi s-a dat posibilitatea să votez. Am fost foarte revoltat. Locuiesc într-o zonă mai îndepărtată de Toronto, spre nord, iar în situația mea se află mulți alți români. Ce să facem, nu toți ne-am așezat la Toronto sau la Montreal… Noi locuim unde putem să ne câștigăm pâinea prin muncă multă și onestă. Și, mai ales, acolo unde suntem apreciați pentru ceea ce facem. Asta nu poate fi o justificare pentru a ni se bloca posibilitatea de a vota!
Prin tot ceea ce am realizat în Canada – iertată fie-mi lipsa de modestie, «omul sfințește locul» –, eu am făcut, în foarte multe ocazii, să se vorbească frumos despre România. Nu am făcut-o din interese politice, meschine, ci am făcut-o din suflet, în mod onest și necondiționat. Pur și simplu, am refuzat să uit că sunt român.
Este foarte dureros că mulți români, doritori și îndreptățiți să voteze, nu au această posibilitate. Pentru această situație nu există scuze!
Să sperăm, totuși, că vom intra în rândul țărilor civilizate, astfel încât toți românii din diaspora să poată vota, indiferent că locuiesc în ini-ma Canadei sau în jungla amazoniană.“
Doctor Friendly
Vocea lui George V. Freund-lich este mai credibilă decât a unui întreg guvern de neisprăviți sau corupți. Pentru că în spatele acestei voci se află nu doar milioane de români din lumea largă, ci și un personaj de excepție.
Povestea sa este sintetizată de ziarul „Clujeanul“: „În 1985, clujeanul George Freundlich, un tânăr de 26 de ani, pleca din România doar cu o valiză în mână. S-a stabilit în Canada, unde a primit cetățenia în 1989. Zece ani mai târziu, Asociația Medicilor Canadieni i-a acordat premiul național de excelență, iar în 2000, la final de mileniu, a primit titlul de cetățean de onoare al Canadei“.
„În germană, «Freundlich» înseamnă «prietenos», așa că unii dintre pacienții mei îmi spun «Dr. Friendly»“, povestește medicul.
Despre viața sa se pot scrie cărți: părinții săi au supraviețuit Holocaustului, fiind deținuți chiar în „fabrica morții“ de la Auschwitz; el este unul dintre cei mai cunoscuți medici din Canada, cântă la saxofon și trombon în două orchestre apreciate și e un călător împătimit“.
Obținerea cetățeniei ca-na-diene, în 1989, este în sine o poveste fascinantă, care vorbește despre dedicația cu care dr. Freundlich își face meseria. „Deși mi-o dorisem mult, pur și simplu nu puteam pleca să semnez actele, întrucât doi colegi medici se îmbolnăviseră și aveam o grămadă de trea-bă. M-au tot chemat timp de trei luni. Până la urmă, a venit muntele la Mahomed. Pe 13 septembrie 1989, autoritățile au făcut o excepție nemaiîntâlnită: au venit la spitalul din Buchans, unde a avut loc o micuță ceremonie de înmânare a cetățeniei“, povestește George Freundlich.
În primii ani ca medic în Canada, Mister George a ales să-și facă meseria într-o provincie izolată și friguroasă, Terra Nova (sau Newfoundland), de care fugeau majoritatea medicilor. Mergea la bolnavi, prin satele pescărești, cu barca sau cu elicopterul.
La 32 de ani a devenit cel mai tânăr Senior Medical Officer, cel mai înalt titlu profesional din Canada. Apoi, timp de doi ani, a lucrat ca medic pe două vase de croazieră. Atunci „s-a infectat“ cu „virusul“ călătoriilor planetare.
Misteriosul binefăcător din Canada
Revenit pe pământ, în 1994 a început cariera de mana-ger de spitale, fără a înceta să-și facă meseria de medic. Tot atunci a dat curs marelui său hobby, muzica, devenind membru al Orchestrei Simfonice din Timmins (unde cântă la trombon) și al trupei de jazz The Timmins All Star Big Band (unde își etalează talentul la saxofon).
Pe „frontul“ medicinei, George V. Freundlich a primit responsabilități speciale, fiind numit director medical peste patru spitale, reunite sub administrația Bingham Memorial Hospital din Matheson. A fost consilier al ministrului Sănătății din Canada, iar în 1999 a fost desemnat medicul anului (dintre 55.000 de aspiranți).
Lucrează câte 16-18 ore pe zi pentru a-și oferi, o dată la câteva luni, privilegiul de a colinda lumea. De la aborigeni la eschimoși, din Caraibe în junglele Africii, de la Cercul Polar până-n Antarctica, din Amazonia în Insula Paștelui, nicio zonă nu a rămas neexplorată de medicul clujean. Peste tot poartă în bagaje steagul României.
A vizitat până acum toate cele cinci continente şi, indiferent cu cine stă de vorbă, de la preşedinţi de stat la vedete sau oameni obişnuiţi, el povesteşte cât de frumos e oraşul în care s-a născut: Cluj-Napoca, ini-ma Transilvaniei.
Mai există însă și altă dimensiune a doctorului Freundlich. Când a aflat că două gimnaste din Iași, rămase orfane după sinuciderea mamei, erau pe punctul de a fi evacuate din casă, le-a trimis 1.300 de dolari, salvându-le locuința. A pus o singură condiție: să nu se știe cine a trimis banii. Dorință respectată cu sfințenie timp de 13 ani. Socotesc că nu comit o indiscreție aducând la lumină, după atâta vreme, numele misteriosului binefăcător din Canada.
Acesta este George V. Freundlich, medicul mistuit de trei pasiuni: profesia sa, călătoriile și muzica. Omul capabil să rupă din banii săi, câștigați cu multă trudă, pentru a lumina zilele altora. Și, peste toate, fiul care survolează Atlanticul de cel puțin două ori pe an pentru a-și strânge în brațe mama nonagenară. Doamna Freundlich a supraviețuit Auschwitz-ului, dar Dumnezeu a binecuvântat-o cu un fiu de care va fi mândră în toate lumile posibile.
Este fiul pe care guvernul țării sale l-a alungat în 1985 și pe care continuă să-l batjocorească, răpindu-i posibilitatea de a vota!
În germană, «Freundlich» înseamnă «prietenos», așa că unii dintre pacienții mei îmi spun «Dr. Friendly».“
Deși îmi dorisem mult cetățenia canadiană, pur și simplu nu puteam pleca să semnez actele, întrucât doi colegi medici se îmbolnăviseră și aveam o grămadă de treabă. M-au tot chemat timp de trei luni. Până la urmă, a venit muntele la Mahomed. Pe
13 septembrie 1989, autoritățile au făcut o excepție nemaiîntâlnită: au venit la spitalul din Buchans, unde a avut loc o micuță ceremonie de înmânare a cetățeniei.“
De-a lungul anilor am călătorit enorm, ajungând practic pe toate meridianele globului. De fiecare dată, printre primele lucruri puse în valiză s-au numărat una sau două cărți de Ioan Chirilă.“
În 1999, George Freundlich a fost desemnat medicul anului în Canada
În 1994, doctorul George Freundlich a devenit membru al Orchestrei Simfonice din Timmins, unde cântă la trombon
Asociația Medicilor Canadieni i-a acordat doctorului George Freundlich premiul național de excelență
AUTORUL PREFERAT. Amintiri cu Nea Vanea
Aceeași generozitate l-a făcut să sponsorizeze, în anul 2000, reeditarea unor cărți de căpătâi ale gazetarului-scriitor pe care l-a îndrăgit fără limite: Ioan Chirilă. A zburat cu avionul între Canada și România doar pentru a fi prezent la lansarea uneia dintre cărțile lui Nea Vanea.
Despre maestrul literaturii sportive, George V. Freundlich avea să scrie: „De-a lungul anilor am călătorit enorm, ajungând practic pe toate meridianele globului. De fiecare dată, printre primele lucruri puse în valiză s-au numărat una sau două cărți de Ioan Chirilă. Și uite-așa, destul de obosit fizic după o călătorie de 3-4 săptămâni la capătul lumii, dar psihic cu «bateriile încărcate», m-am reîntors în Canada plin de entuziasm și de optimism. Citirea sau recitirea unor cărți ale Maestrului transformă 20-24 de ore de zbor, uneori fără escală (pentru cei mai mulți – un coșmar), într-o experiență agreabilă.
Indiferent dacă merg în Tibet, Singapore, Japonia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Botswana, Chile sau Țara de Foc, cărțile lui Ioan Chirilă au devenit pentru mine ceva la fel de necesar ca și periuța de dinți sau pașaportul. Ele m-au însoțit, ca vechi și fideli prieteni, din Machu Picchu până-n Insula Paștelui, de pe Kilimanjaro până la Cercul Polar, din Himalaya până-n Egipt“.