În pofida lipsei timpului rămas, negocierile dintre Grecia şi ţările creditoare trenează. Eşecul ar putea avea consecinţe grave pentru toate părţile şi ministrul grec de Finanţe, Yannis Varufakis, în mod ironic face pariu că partenerii Greciei din zona euro nu îşi vor prelua un astfel de risc.
În spatele cuvintelor ferme, strategia europeană faţă de Atena pare să se prăbuşească şi bătălia se află de acum în tabăra europenilor mai mult decât în cea a Greciei.
Pentru a evita falimentul Greciei şi a primi un ajutor financiar vital, guvernul lui Alexis Tsipras este presat să prezinte creditorilor o listă de măsuri pentru revigorarea economiei ţării şi să implementeze măsuri de austeritate. Dar, refuzând să se supună cererilor Eurogrup şi ale ţărilor creditoare, situaţia nu evoluează deloc, iar realitatea a evoluat în ultimele două luni.
După ce Tsipras a făcut unele concesii, acceptând să nu renegocieze imediat datoria publică, acceptând unele privatizări şi prezentând patru liste diferite de reforme, la cererea creditorilor, după reuniunea Euro Working Group (EWG), grup tehnic de lucru al Eurogroup, la 1 aprilie, Atena a încetat să dea înapoi. Tsipras a prevenit că nu va prezenta noi liste şi va refuza reformele de austeritate cerute de creditori.
De atunci, guvernul stângii radicale elene Syriza s-a ţinut pe poziţie şi acel EWG reprezintă o adevărată ruptură. Refuzând să avanseze, Atena a schimbat tabăra presiunii. Până acum, creditorii contau pe lipsa de lichidităţi a statului grec pentru a obţine capitularea Atenei, cu cât se apropia falimentul Atena fiind susceptibilă să accepte totul. De unde şi strategia de aşteptare decisă de Eurogroup, dar care pare epuizată. Data falimentului se apropie, dar nu face guvernul grec să se arate mai suplu, dimpotrivă.
Grecul cel cu „două feţe“?
Grecii încep să ia o serie de dispoziţii care lasă de gândit că sunt gata să-şi preia riscul unui faliment. Este urmarea apropierii lui Tsipras de preşedintele rus Putin, Spiegel dezvăluind o apropiere de Rusia – dezminţită de Moscova – care ar fi promis guvernului stângii radicale de la Atena un credit de 3-5 miliarde euro în schimbul unei influenţe în strategia rusă a UE. După vizita la Moscova, Tsipras a evocat un posibil referendum sau noi alegeri în cazul eşecului negocierilor, care ar putea confirma strategia de rezistenţă a lui Tsipras cu un nou mandat. Apoi, au venit informaţii care lăsau să se înțeleagă că Grecia se pregăteşte de faliment.
Progresiv, europenii se regăsesc în faţa unui risc iscat de propria strategie, arată analistul publicaţiei La Tribune – dacă logica lor merge până la capăt, ei vor trebui să facă faţă consecinţelor unui faliment grec, aşa-numitul Grexit, ieşirea Greciei din zona euro. Este evident că europenii nu sunt pregătiţi să accepte această soluţie extremă care ar pune probleme grave statelor şi instituţiilor acestei zone. Varufakis este din ce în ce mai optimist şi discuţiile din week-end cu Eurogrup par să fi făcut un mic progres. În partida de poker dintre Grecia şi creditori, Atena joacă pe mâna lui Putin?
