În Europa, şi în mod special în Europa centrală şi în sud, Kremlinul îşi face simţită prezenţa. Moscova influenţează politica şi modelează opinia întregului continent, folsindu-se de legăturile ţesute cu extrema dreaptă şi de stânga. Vizita recentă a preşedintelui rus la Budapesta este un exemplu al acestei reveniri a ruşilor într-un moment în care relaţiile dintre Rusia şi Occident sunt cele mai deteriorate şi mai fragile de la sfârşitul erei post-sovietice.
Rusia îşi proiectează activ influenţele în Balcani, în special în Serbia şi în Bosnia şi a cultivat relaţii cu partide de stânga şi de dreapta din Europa. În Ungaria, premierul Viktor Orban a devenit o marionetă a omologului său rus, dar influenţa Moscovei se întinde dincolo de această ţară al cărei premier este un admirator al dictatorului de la Kremlin. Acum, ca şi în „zilele vechi” ale comunismului, este un avantaj pentru un diplomat maghiar să studieze la Moscova.
Regimul Putin a finanţat generos Frontul Naţional, extrema dreaptă din Franţa. Pe flancul stâng, Putin are relaţii strânse cu noul guvern grec al lui Alexis Tsipras, al cărui ministru de Externe de stânga a declarat că Grecia ar putea fi „aliat militar şi economic” al Rusiei. În Serbia şi în Bosnia, oameni politici ruşi, militari şi lobbyişti în energie influenţează politica şi perturbă speranţele de aderare la UE. Diplomaţi şi înalţi funcţionari europeni şi americani s-au convins, prin intermediul dovezilor tangibile, că ruşii au infiltrat sau susţin financiar ONG-uri care fac o campanie în Europa contra acordului de liber-schimb între UE şi SUA şi au încurajat insidios mişcările secesioniste catalane şi scoţiene în Spania şi respectiv în Marea Britanie. Printr-o propagandă din ce în ce mai agresivă, prin activităţi de televiziune, reţele media sociale, calificate şi abundent finanţate, Kremlinul influenţează argumentele legate de criza din Ucraina şi câştigă opinia publică europeană.
Obsesii proiectate în politică
Este ceva ce depăşeşte ironia, declara un înalt responsabil din Comisia Europeană, referindu-se la faptul că Putin susţine că trebuie să acţioneze în Ucraina pentru a opri fascismul, în timp ce el finanţează fascişti de dreapta, de stânga şi de centru în toată Europa. Un alt responsabil al Comisiei, care tratează direct cu cu Rusia, a declarat: „Aceste dezvoltări fac parte dintr-o strategie globală care depăşeşte de departe conflictul din Ucraina. Retorica naţionalistă a luat amploare în Rusia de ani de zile. Susţinând extrema dreaptă, scopul este de a mina valorile noastre fundamentale. Este îngrijorător”. Cultivând extrema dreaptă şi stânga în Europa, Putin controlează în prezent peste un sfert din Parlamentul European şi strategii Kremlinului activează o politică veche de un deceniu, potrivit experţilor ruşi. Legăturile între naţionaliştii ruşi şi extrema deaptă europeană datează din anii 1990”, declară Anton Şehovţov, profesor universitar care studiază mişcările de extremă dreapta, părere susţinută şi de politicianul naţionalist Vladimir Jirinovski sau de ideologul neo-fascist, Alexandre Dughin, un consilier al preşedintelui rus. Nici nu e de mirare că Putin vede fascişti peste tot, dacă ei sunt şi la Kremlin. „Principala diferenţă este că în anii '90, cooperarea era făcută de indivizi sau grupuri” ceea ce prin extensie înseamnă că acum cooperarea dintre extremişti se face la nivel de stat. Al statului rus, care este interesat de cooperarea cu extrema dreaptă europeană din 2004?
Kremlinul a susţinut alegeri în regiuni secesioniste ca Abhazia şi Transnistria, în Georgia şi în Moldova, care apoi au fost recunoscute şi validate de politicienii extremei drepte din UE. Kremlinul a avut o componentă ideologică a societăţii, având în vedere conservatorismul social în creştere al elitei ruse – homofobia, anti-imigraţia, opoziţia la UE, anti-americanismul.
Oligarh extremist, bancherul extremiştilor
Konstantin Malofeev, un oligarh rus furnizor de fonduri pentru Putin şi naţionalist extremist, în viziunea căruia Ucraina este o creaţie artificială, pare a fi o figură centrală în finanţarea susţinerii Rusiei în Europa. El a finanţat şi a asistat anul trecut la un eveniment somptuos organizat în Palatul Habsburg din Viena pentru liderii extremei drepte europene, dar oficial consacrat marcării a 200 ani de la alianţa dintre ţarul Rusiei, împăratul austro-ungar şi regele Prusiei după înfrângerea lui Napoleon. Malofeev a fost pus de lista neagră a UE pentru rolul său în criza din Ucraina, unde a finanţat insurecţia pro-rusă în cadrul căreia unii dintre lideri au fost angajaţii lui. Malofeev nu poate călători în Europa şi, deci, nu va putea asista la o căsătorie în Grecia, în octombrie, unde a fost invitat de un prieten, dar a găsit soluţia – a invitat ansamblul participanţilor la proprietatea sa situată la sud de Moscova. Printre nuntaşi, Panos Kammenos, noul ministru grec al Apărării şi liderul formaţiunii naţionaliste Anel, partener de coaliţie în guvernul Tsipras, premierul elen, lider al partidului Syriza, extrema stângă din Grecia care a câştigat ultimele alegeri. Detaliile provin din corespondenţa electronică a unui diplomat al Ambasadei Federaţiei Ruse la Atena, piratate în decembrie şi dezvăluite de săptămânalul german Die Zeit.
Secretele e-mail-urilor piratate
Corespondenţa relevă contacte diplomatice ruse cu neo-fascişti greci şi italieni. Dar au pus în lumină şi faptul că Nikos Kotzias, noul ministru grec de Externe, discuta cu Dughin, ideologul-cheie al lui Putin şi naţionalist extremist. Kotzias, care şi-a început munca în acest post de circa două săptămâni, pune în discuţie ultima serie de sancţiuni ale UE contra Rusiei. Mai înainte, ca profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Pireu, Kotzias organiza studii şi sondaje asupra atitudinii grecilor faţă de Rusia, el a concluzionat că numeroşi greci au fost dezamăgiţi de aliaţii occidentali şi că sunt înclinaţi să favorizeze Rusia. „Pentru greci, Rusia este un aliat economic pe care îl respectă şi par să cunoască relativ bine potenţialul militar”, se arată într-unul dintre e-mail-urile piratate. Alexandre Lebedev, om de afaceri rus care deţine Evening Standard şi The Independent, susţine că nu este clar dacă ideologii ruşi bogaţi care cultivă politicienii în Europa acţionează la ordinele directe ale Kremlinului sau pur şi simplu îşi atrag favorurile guvernanţilor.
Tot Lebedev arată că un credit de 9 milioane euro acordat de Rusia Frontului Naţional al Marinei Le Pen în Franţa nu poate veni decât cu condiţii ataşate. „Ce poate avea un astfel de preţ? Singurul mod în care partidul nu rambursează creditul este că trebuie să facă ceva politic”. Un aliat al lui Putin şi deputat al partidului său, Rusia Unită a pronunţat un discurs la un congres al FN, în noiembrie la Lyon, în care a afirmat că Rusia înţelege mai bine cetăţenii europeni. „Voinţa popoarelor ţărilor europene este subminată de voinţa unor funcţionari puţin cunoscţi din UE, care în realitate sunt marionete americane”. Presupunând că ar fi aşa, ar fi mult mai bine să fie înlocuite de „marionetele” Rusiei?
Este clar că Rusia susţine toate aceste partide politice din întreaga Europă, arată Tamas Lattmann, profesor de drept la Universitatea naţională din Budapesta, care ajunse la putere sau în instituţiile UE vor fi vasalii ei. „Este o problemă foarte gravă pentru că atunci când obţin un anume număr în instituţiile europene, vor putea să blocheze, de exmplu, adoptarea sancţiunilor contra Rusiei”.
Cancelarul german Angela Merkel avertiza recent că Putin duce o politică de divizare şi de slăbire a UE din interior şi vizează ţările aspirante la aderarea la Uniune. Două decenii după războiul din Bosnia, pentru prima oară, Rusia s-a abţinut în noiembrie asupra unui vot al ONU de prelungire a misiunii UE de menţinere a păcii la Saraievo. Ivan Krastev, un analist politic bulgar a explicat că, în opinia sa, „prin tentativa Moscovei de a rupe solidaritatea Europei, Putin poate folosi lipsa stabilităţii politice şi a prosperităţii economice. Ruşii vor un spaţiu unde îşi pot folosi puterea pentru a produce tulburări”.
