Beijingul s-a arătat iritat de evaluarea Pentagonului asupra forţei armatei chineze şi a ripostat printr-un comunicat, apreciind raportul americanilor că „deformează deliberat“ politica de apărare a Chinei şi „a afectat grav încrederea mutuală între cele două părţi“. Un alt raport al Centrului Stimson arată că desfăşurarea atât de aşteptată de Beijing a rachetei balistice intercontinentale DF-5B, care poate transporta mai multe ogive, ar putea lansa o cursă a rachetelor în Asia.
Noul raport al Departamentului american al Apărării asupra capacităţilor militare ale Chinei relevă că modernizarea militară chineză „a intrat într-o nouă fază“, sub conducerea agresivă a preşedintelui Xi Jinping. „Transformarea radicală“ include trecerea de la o armată altădată masivă la o forţă agilă, mai echilibrată, care a dobândit genul de capacităţi expediţionare de care armata americană beneficiază deja. „Modernizarea militară a Chinei este producerea de capacităţi cu potenţial de reducere a principalelor avantaje tehnologice militare americane“ pe mare şi în aer, subliniază documentul citat de Foreign Policy.
Semnul exterior cel mai vizibil poate fi văzut în cele 1.300 de ha recuperate pe recifuri şi stânci în Marea Chinei de Sud. Trei din aceste situri din Insulele Spratley au acum instalaţii portuare şi piste de aterizare care pot fi integrate în arsenalul chinez. Din octombrie, autorităţile chineze au pus accentul pe dezvoltarea infrastructurii şi mai ales pe construirea pistelor de aterizare pe insulele artificiale care pot primi avioane de luptă avansate.
Revendicări teritoriale
Revendicările teritoriale, care se lovesc de pretenţiile altor state din regiune, sunt păzite de Garda de Coastă şi de nave civile chineze, dar mişcările chineze „au determinat ţările din regiune să-şi întărească relaţiile cu SUA“.
Dezvoltările potenţiale cele mai importante pe termen lung se află în interiorul Chinei. Preşedintele Xi Jinping a reuşit printr-o serie de reforme profunde în Armata de Eliberare a Poporului (APE) inclusiv o enormă reorganizare a instituţiei dificil de manevrat, să o transforme în unităţi regionale distincte. Liderul chinez a epurat ofiţeri din corpul armatei, a arestat în ultimul an zeci de înalţi responsabili acuzaţi de corupţie şi a redus rândurile armatei cu 300.000 de militari. Reformele reprezintă reechilibrarea armatei chineze într-o instituţie mai mică în timp ce se dezvoltă marina şi armata aerului. Raportul notează că tehnologia aviaţiei chineze a „redus distanţa faţă de forţele aeriene occidentale“.
În acelaşi timp, forţele nucleare şi de rachete au fost reorganizate ca serviciu independent şi au fost întărite cu o nouă gamă de arme care cresc potenţialul Chinei de a acţiona departe în Pacific.
Aceste mişcări intervin într-un moment în care Xi, potrivit observatorilor, îşi consolidează controlul asupra instituţiilor Chinei. Armata a fost întotdeauna considerată ca o instituţie politică şi există pentru protejarea şi executarea ordinelor Partidului Comunist. Având în vedere importanţa acordată de Beijing de a fi în măsură să funcţioneze departe de casă – aşa cum arată Cartea Albă de anul trecut asupra apărării – marina chineză continuă să beneficieze de un tratament preferenţial. Raportul Pentagonului precizează că Beijingul „deţine în prezent cel mai mare număr de nave din Asia“, beneficiind de un număr crescând de nave de suprafaţă avansate, de noi submarine, nave amfibie şi de primul port-avion. De asemenea, se subliniază utilizarea aşa-numitei Miliţii maritime chineze, o organizaţie paramilitară de sute de ambarcaţiuni civile de pescuit care acţionează ca o adevărată linie de pichetaj virtual, la sute de mile în afara apelor teritoriale chineze, pentru a supraveghea celelalte nave şi a le hărţui pe cele care se apropie prea mult de insulele revendicate de Beijing.