Reprezentantul Fidesz a pierdut alegerile parțiale la o distanță de zece procente în fața candidatului susținut de opoziție, ceea ce reprezintă o pierdere de 16 procente în numai două luni. Guvernul Viktor Orban a pierdut supermajoritatea de două treimi de care se bucura din 2010, un semnal că ungurii au început să se sature de politica actualului prim-ministru și doresc să o limiteze. Ceea ce îl face pe Orban cu atât mai imprevizibil și mai periculos.
În luna decembrie, Viktor Orban a făcut presiuni pentru introducerea unei legi care să oblige organizațiile nonguvernamentale care primesc granturi din străinătate să se înregistreze ca atare, o legislație copiată după legea similară din Rusia, care cere ONG-urilor să se înregistreze ca „agenți străini” dacă primesc vreun dolar din afara Rusiei.
Într-un interviu pentru Bloomberg, Orban a proclamat sfidător că numai ungurii vor decide ce fel de democrație vor să aibă și a declarat că „noțiunea de control și echilibru al puterilor (checks and balances) este o invenție americană, pe care Europa, din anumite motive care țin de mediocritatea intelectuală, a decis să o adopte și să o folosească în politica europeană”. Ideea era că el, Orban, și Ungaria, exemple de excelență intelectuală, nu se încurcă în astfel de noțiuni mediocre cum ar fi echilibrul puterilor în stat și că au un alt drum. Pentru Orban, acest discurs antiliberal nu este nou și, cel puțin, a fost onest în această privință de la începutul celui de-al doilea mandat obținut în 2010. Supermajoritatea de două treimi obținută atunci (și menținută după încă o rundă de alegeri, până duminică) a fost pusă la lucru și Orban a modificat Constituția până când a destructurat separația puterilor în stat și o dată cu aceasta statul de drept în Ungaria.
Puterile Curții Constituționale au fost limitate pentru a nu mai putea respinge legislația promovată de guvern, iar componența Curții a fost modificată astfel încât să includă oameni obedienți lui Orban, justiția, care și așa nu era independentă, a fost politizată și mai mult, iar Banca Națională a fost supusă cu forța voinței guvernului pentru ca prim-ministrul să adopte nestingherit măsurile populiste de suprataxare a băncilor străine. Fără opoziție, Guvernul Orban a adoptat o legislație restrictivă în domeniul mass-media, unde Executivul reglementează strict (și controlează) contractele de reclamă și poate interveni în conținutul editorial al presei ungare sub pretextul legal al „apărării moralității publice”.
Dacă adăugăm și campania împotriva ONG-urilor independente, vânate și hărțuite de poliție pentru presupuse suspiciuni de „evaziune fiscală”, se conturează profilul unui regim represiv și autoritar. Orban însuși a găsit un exemplu de „excelență intelectuală” în Rusia lui Vladimir Putin și nu pierde nici o ocazie să-și exprime admirația și prietenia față de autocratul de la Kremlin. Ultima oară săptămâna trecută, când l-a primit pe Putin în vizită la Budapesta.
În decembrie, când Orban făcea declarațiile despre caracterul mediocru al separației puterilor în stat, lucrurile începuseră însă să apuce pe o pantă descendentă pentru el și pentru Fidesz. Guvernul controlează eficient televiziunile și publicațiile „clasice”, dar avea o problemă cu controlul internetului. Cum nu putea să interzică website-uri, ca în China, guvernul a decis să impună o taxă pe traficul pe internet. Ungurii au ieșit în stradă cu zecile de mii pentru a protesta față de o măsură care mergea mult prea departe. Celălalt eveniment a fost decizia guvernului american de a trece pe lista neagră a indezirabililor un grup de colaboratori apropiați ai lui Orban pe care îi acuză de corupție, dintre care s-a remarcat șefa Fiscului. Ungurii au început să înțeleagă că acolo unde este suprimat controlul reciproc al instituțiilor și puterea este acaparată în mâinile unui singur om se instalează corupția.
La sfârșitul anului trecut, Lajos Nemedi, candidatul Fidesz la fotoliul de parlamentar pentru Veszprem, lăsat vacant de comisarul european Tibor Navracsics, avea un avans de șase procente în fața lui Zoltan Kesz, independent, susținut însă de partidele de opoziție (socialiști și liberali). Alegerile de la Veszprem au devenit o luptă simbolică împotriva puterii discreționare a lui Orban, garantată de supermajoritatea din Parlament, și duminică Zoltan Kesz a câștigat cu 43%, față de numai 33% cât a luat Nemedi. Acum, Orban susține că nu e mare lucru pentru că nu are de gând să mai introducă în Parlament legi care să necesite două treimi, dar dacă Fidesz își continuă declinul început în toamnă, atunci Guvernul Orban poate deveni extrem de periculos atât pentru Ungaria, cât și pentru vecini, inclusiv pentru România.
Scenarii pentru România
Principala amenințare o reprezintă recursul la un naționalism agresiv și xenofob, deja foarte bine reprezentat în Ungaria de Jobbik. Pretextul îl poate constitui decizia lui Orban de a acorda, cu încălcarea legislației europene, un contract de zece miliarde de euro companiei rusești Rosatom de construcție a două reactoare nucleare la centrala de la Paks. Comisia Europeană a semnalat deja că acest contract încalcă normele europene atât în privința contractelor de achiziții publice, pentru că a fost acordat fără licitație și conține clauze secrete, cât și în privința regulilor stricte care guvernează energia nucleară. Răspunsul lui Orban a fost că este vorba de un atac la adresa suveranității naționale și că Ungaria trebuie să se pregătească de luptă cu Uniunea Europeană. O luptă cu UE în numele suveranității presupune exacerbarea naționalismului maghiar. Până acum Orban s-a ferit să apese pedala naționalismului revizionist în Transilvania, unde rolul a fost asumat de Jobbik, dar lucrurile s-ar putea modifica dramatic dacă Orban se va vedea cu spatele la zid, în situația în care poate pierde puterea. Un Orban slăbit și resentimentar poate fi un factor serios de destabilizare a situației politice din regiune. Și nimic nu i-ar face mai multă plăcere prietenului său Vladimir Putin decât o Europă Centrală instabilă, marcată de tensiuni interetnice.
