Alegerea preşedintelui Greciei, care era, teoretic, o simplă procedură parlamentară, a devenit cea mai mare bulversare politică în ţară de la debutul crizei economice. Deputaţii nu au reuşit să aleagă un nou preşedinte luni, în turul final al unui vot în trei etape, eşecul deschizând calea alegerilor generale anticipate care ar putea aduce la putere partidul extremist de dreapta, Syriza, care se opune termenilor planului internaţional de salvare a ţării. Cu urmări incalculabile pentru ansamblul Uniunii Europene.
Situaţia politică din Grecia îngrijorează Bruxellesul, pentru că alegerile anticipate soldate cu venirea la putere la Atena a unei formaţiuni – concret a stângii radicale Syriza – care doreşte rediscutarea condiţiilor planului de salvare cu creditorii ţării şi chiar o restructurare a datoriei Greciei, pune probleme dificile atât Comisiei Europene, cât şi investitorilor. Temerile au fost perfect rezumate de o recentă declaraţie a preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker – „nu doresc ca forţele extremiste să ajungă la putere”. Noul comisar pentru afaceri economice, Pierre Moscovici a vizitat Atena acum două săptămâni pentru a evidenţia avantajele celor două planuri de salvare a Greciei. Executivul european este preocupat de un posibil nou cutremur care ar ruina fragilele ameliorări în Grecia şi posibil în res-tul continentului. De altfel, experţii avertizează contra impactului pe care instabilitatea politică elenă l-ar putea antrena la nivelul scenei europene. Imediat după scrutinul din Parlament, Bursa din Atena a căzut cu 11 puncte.
Eşecul alegerii de către parlament implică dizolvarea sa şi organizarea de alegeri anticipate, anunţate de premierul Samaras pentru 25 ianuarie. Sondajele prezic victoria stângii radicale, Syriza, dar acest orizont este şi mai îngrijorător pentru partidele care se agaţă de guvernare, conservatorii premierului elen Antonis Samaras şi socialiştii din PASOK, care, potrivit sondajelor, vor părăsi puterea după patru decenii de alternanţă confortabilă. Racilile lor dezvăluite de criza economică şi emergenţa noilor partide au modificat harta politică tradiţională a ţării. Alegerile anticipate vor avea loc la 25 ianuarie, potrivit premierului Samaras şi partidele şi alianţele au lansat maşina electorală şi suportul lobby-urilor. Dar factorii de schimbare vor avea un cuvânt de spus – „o nouă Grecie este chiar la colţ, dar va trebui să aşteptăm, democraţia îşi are propriul ritm”, arată Pavlos Eleutheriades, profesor de drept la Oxford.
Syriza, sperietoarea roşie
Partidul Syriza, stânga radicală, care doreşte rediscutarea acordurilor de salvare a Greciei cu FMI şi UE şi ştergerea unei mari părţi a datoriei, are un avans constant în sondaje de luni de zile, dar avantajul s-a redus în ultimele săptămâni. Premierul Samaras a avertizat grecii asupra problemelor care vor veni în cazul în care Syriza ajunge la putere şi a făcut apel ca lumea să lupte contra forţelor răului. Comisia Europeană îl susţine, dar nu se va implica niciodată într-o campanie electorală naţională. Liderul carismatic al Syriza, Alesis Tsipras se prezintă ca un „cavaler alb”, salvator al populaţiei sătulă de măsuri de austeritate, dar dacă va ajunge la putere nu va avea altă opţiune decât să negocieze cu europenii, cu investitorii, cu Fmi, pentru că Grecia nu va supravieţui singură.
Criza euro nu face decât să înceapă – consideră analişti occidentali, menţionând că alegerile anticipate în Grecia pot aduce la putere stânga radicală, Syriza iar liderul ei, Alexis Tsipras doreşte să pună capăt austerităţii pomovată de Germania în zona euro. Or, partidul lui Tsipras este favorit. Ar fi pentru prima oară în istoria Greciei ca un partid de stânga să vină la putere. Planurile Syriza ar putea înfricoşa partenerii din zona euro, în caz de victorie electorală urmând a finaliza promisiunea de a pune capăt programelor de austeritate şi de reforme şi, odată cu ele, privatizărilor aflate în aşteptare. Şi, aşa cum declară purtătorul de cuvânt al formaţiunii, partidul are în vedere să ceară Germaniei reparaţii pentru cel de-al doilea război mondial. Planurile fac parte din ”Agenda de la Thesalonic” a Syriza, decisă în septembrie în acest mare oraş elen. Pentru o mare parte a grecilor, acestea sunt promisiuni atrăgătoare, pe fondul unui şomaj-record după cinci ani de măsuri de austeritate cerute de Bruxelles şi de Frankfurt – sediul Băncii Centrale Europene.
Implozia unui sistem
Realitatea elenă arată să sistemul politic tradiţional se prăbuşeşte sub impactul schimbărilor globale. 51% din greci preferă să nu meargă la urne, 84% nu au încredere în guvernul lor şi 83% nici în Parlament. Două realităţi paralele – inadecvarea dintre cetăţeni şi sistem, exercitarea puterii contra unei populaţii înfuriate. Soluţia ar putea fi un Parlament fără precedent de la restaurarea democraţiei în 1974 prin antrenarea noilor partide de stânga şi a formaţiunilor mici din afara alternanţei tradiţionale. Apropos de sistemul tradiţional, analişti eleni se întreabă dacă implozia lui a fost cauzată de criză sau dacă această criză a pus în evidenţă persoane care nu lucrau pentru ţară. Sistemul a fost până în prezent monopolul unei elite, unei oligarhii sau al unei caste care controla jocurilor politice, media şi întreprinderile. Dar, regulile s-au schimbat. Vom vedea cât de profund.
