La negocierile cu Rusia privind Ucraina, din partea Uniunii Europene participă Germania și Franța, așa-numitul „Format Normandia“. Însă, în acest „format“, germanii și rușii sunt „aliați“, uniți de proiectul Nord Stream-2.
Interesele economice între Germania și Rusia primează principiilor Uniunii Europene și intereselor americane. Administrația Obama și-a făcut foarte clară poziția împotriva construcției gazoductului Nord Stream-2, care ar însemna debutul unei relații nedorite dintre Germania, o putere în UE, și Moscova, care își impune interesele economice la modul cel mai brutal cu putință.
Dependența Europei de gazele rusești ar putea fi eliminată, conform planului americanilor, prin construirea unor terminale pentru gaze lichefiate LNG, producție SUA. Washingtonul i-a tot sfătuit pe europeni să înceapă să-și construiască o structură de transport alternativă pentru gaze lichefiate. Companiile germane ar putea achiziționa gaze naturale din Norvegia, iar cele italiene ar putea cumpăra LNG din Spania.
Totul pentru a evita monopolul rusesc. Construcția Nord Stream-2, care ocolește Ucraina, ar lăsa țări din UE dependente de gazele din Rusia pentru încă 30-50 de ani, și se știe cum lucrează rușii cu „robinetul“.
În plus, gazoductul ar priva Ucraina de două miliarde de dolari anual, după ce Uniunea Europeană s-a străduit din răsputeri să rupă Kievul de Moscova, după care a abandonat-o. Naftogaz din Ucraina a înaintat o plângere la Bruxelles conform căreia, prin construcția gazoductului Nord Stream-2, se încalcă propria legislație, ce stipulează că proprietarul unui gazoduct nu poate fi și cel ce exportă gazele. Adică Rusia! Plângerea a fost înaintată Comisiei Europene. Polonia, Estonia, Letonia au catalogat construcția gazoductului ca strategie geopolitică, fără nicio legătură cu interesele economice.
Turkish Stream intră la pachet
Liderul Partidului Popular European, Manfred Weber, a cerut noi sancțiuni pentru Rusia și a legat posibilitatea construcției Nord Stream-2 de încetarea bombardamentelor asupra țintelor civile în Siria. Deloc surprinzător, ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a declarat că sancțiunile asupra Rusiei ar fi neproductive.
„Ceea ce merge pentru Ucraina, nu e neapărat o soluție pentru Siria“, a declarat Steinmeier. „Avem nevoie de Rusia să obțină pacea în Siria.“ Rusia continuă să bombardeze ținte civile, ultima, o școală din nordul Siriei, unde a ucis 25 de copii și profesorii lor.
UNICEF a cerut catalogarea acestui act abominabil ca „crimă de război“. Astfel, Rusia demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că nu are scrupule în a-și implementa brutal interesele. Cu toate acestea, Guvernul german încearcă să prezinte gazoductul ca un proiect pur comercial, în afara oricăror strategii geopolitice și nesupus unor sancțiuni internaționale.
Strict economic, Nord Stream-2 ar reduce costurile germanilor pentru gaze cu 20% și ar putea asigura necesarul de gaze pentru UE pe termen lung. „Acest proiect va întări cooperarea noastră de succes, de peste 40 de ani, cu Gazprom“, a declarat Klaus Schaefer, CEO al companiei BASF.
Gazprom deține 51% din proiect, E.ON, Shell, OMV și BASF/Wintershall câte zece procente, iar Engie, nouă. Nord Stream-2 ar trebui să fie dat în folosință la sfârșitul anului 2019. Capacitatea celor două secțiuni va fi de 120 miliarde metri cubi pe an, la care se adaugă 31,5 miliarde metri cubi via Turkish Stream, proaspăt negociat de Rusia și Turcia.
Nord Stream-2 va înlocui astfel cele 60 de miliarde metri cubi de gaz furnizate prin gazoductul ucrainean, care devine dependent de import. Așa se discută problemele geopolitice în „Format Normandia“, raportate la gazoducte. Alianțele tradiționale, principiile UE, interesele economice trec toate „testul conductelor“ la masa oricăror negocieri, la propriu, pentru că întâlnirile de acest gen poartă acum denumirea de „cină de lucru“, adică private. Nu pentru știința muritorilor de rând.
