De Bobotează, se deschid cerurile şi îngerul păzitor le spune fetelor de măritat şi băieţilor de însurat unde îşi găsesc norocul.
Nimeni nu spală rufe ca să „nu se spurce apa", bătrânii cred că apa sfinţită luată acum are puteri miraculoase, iar ea nu se strică niciodată. "Se spune că cine se aruncă în apă în această zi va fi ferit de toate bolile şi că, atunci când preotul aruncă crucea în apă, dracii ies şi fug pe câmp, însă ei nu sunt văzuţi, îi pot vedea doar lupii. Spun bătrânii noştri că, dacă în ziua de Bobotează vremea e frumoasă, anul va fi bogat în pâine şi peşte", a povestit etnologul Maria Golban, într-un articol pentru România liberă. Tot acum, în unele regiuni, avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apa din fântână sau dintr-un râu. În Transilvania, de Sfântul Ioan Botezătorul, exista obiceiul numit „Udatul Ionilor", iar cei care purtau acest nume erau purtaţi cu mare alai prin sat, până la râu, unde erau botezaţi.
O superstiţie spune că fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an. Dacă în ziua de Bobotează pomii sunt îmbrăcaţi în promoroacă, va fi belşug şi sănătate, de va bate crivăţul, anul va fi rodnic, iar de vor fi sloiuri la streşini, primăvara va fi timpurie. Tot în ziua de Bobotează, mamele care au pierdut copii sau i-au născut morţi iau aghiazmă şi se duc împreună cu preotul şi o toarnă peste mormintele lor, apoi îi „botează" cu numele Ion, iar dacă vor proceda în acest fel trei ani la rând, copiii sunt botezaţi şi pot fi socotiţi în rândul celorlalţi creştini morţi.