Institutul pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel” trece din subordinea Ministerului Culturii în coordonarea prim-ministrului. Directorul instituţiei, Alexandru Florian, susţine că motivele acestui transfer ţin de „vizibilitatea şi receptarea mesajului institutului”. Istoricul Adrian Cioflâncă invocă subfinanţarea acestuia.
„Este un demers mai vechi al nostru, în toamna anului trecut institutul a trimis un memoriu Administraţiei prezidenţiale şi Guvernului în care a cerut trecerea lui în subordinea premierului. Considerăm că vocea institutului va fi auzită mai bine în societate dacă suntem sub aripa premierului decât a fost ea receptată până acum”, a declarat pentru RL Alexandru Florian. Până la acest moment, Institutul Elie Wiesel se afla în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor.
Întrebat dacă acest transfer a fost făcut şi din raţiuni financiare, Florian a răspuns că motivul pentru care a dorit această trecere este „creşterea prestigiului instituţiei”, nu alocarea suplimentară de fonduri.
„Proiectele institutului nu au avut probleme financiare nici până acum şi nu cred că vor avea nici de acum încolo”, a declarat Florian. Potrivit unor surse apropiate institutului, trecerea a fost făcută din raţiuni bugetare. „La Ministerul Culturii dura mult până se obţineau fonduri, era un sistem birocratic anevoios, era nevoie de multe aprobări, lucrurile merg mai repede la Guvern”, au explicat sursele RL.
Unul dintre istoricii care au coordonat două proiecte importante ale acestui institut, Adrian Cioflâncă, este de părere că subfinanţarea este motivul principal pentru care s-a efectuat transferul şi speră ca această trecere să nu ducă la politizarea lui.
„Bănuiala mea este că logica din spatele mutării a fost următoarea: cât timp institutul a fost în subordinea Ministerului Culturii, conducerea s-a plâns de subfinanţare şi de faptul că relaţia cu ministerul era greoaie. Institutul era subfinanţat şi cu deficit de personal, cercetătorii puteau fi număraţi pe degetele de la o mână. Sper însă ca acest transfer să nu implice şi o politizare a institutului”, a explicat pentru „România liberă” istoricul Adrian Cioflâncă.
Primul proiect coordonat de Cioflâncă a vizat descoperirea unei gropi comune cu 36 de evrei executaţi în 1941 la Popricani, iar al doilea este legat de prima expoziţie cu imagini
inedite despre pogromul de la Iaşi. În toamna anului 2010, echipa coordonată de Cioflâncă a descoperit 36 de schelete (12 copii, 9 femei şi 15 bărbaţi) în pădurea Vulturi.
Revista Time a prezentat pe larg un material pe această temă şi a apreciat că descoperirea unei gropi comune ar putea ajuta România „să se confrunte cu una dintre cele mai negre perioade din istoria sa”, după aproape 70 de ani în care rolul ţării în Holocaust a fost minimalizat.
Aceasta este a doua locaţie din România în care au fost descoperite gropi comune. În toamna anului 1945 au mai fost exhumate 311 victime din 3 gropi comune de la Stânca Roznovanu, judeţul Iaşi, evrei care au fost executaţi de Regimentul VI Vânători, potrivit istoricului Cioflâncă.
Cine a fost Elie Wiesel
Elie Wiesel este un evreu de origine română care a supravieţuit lagărului de la Auschwitz. În România, institutul care îi poartă numele a fost înfiinţat la propunerea preşedintelui Ion Iliescu, în 2005. Institutul are ca obiect de activitate identificarea, culegerea, arhivarea, cercetarea, publicarea documentelor şi rezolvarea unor probleme ştiinţifice referitoare la Holocaust, elaborarea şi implementarea de programe educaţionale şi culturale privind acest fenomen istoric. Institutul este condus de un director general, numit şi eliberat din funcţie prin decizie a prim-ministrului, iar numărul maximum de posturi al Institutului este de 18.
