Visarion Puiu, singurul mitropolit caterisit de Biserica Ortodoxa Romana, ramane, formal, condamnat la moarte de justitia comunista. Povestea mitropolitului roman care a indraznit sa-i scrie lui Stalin si sa incerce sa-l convinga ca biserica nu are frontiere ramane prea putin cunoscuta, iar actul caterisirii in 1950 de catre Marele Sinod al Patriarhiei Bisericii Autocefale Romane este lasat in uitare.
Visarion Puiu, numit inainte de a trece la monahism Victor Puiu, s-a nascut pe 27 februarie 1879, la Pascani, si a decedat pe 10 august 1964, in Franta. A fost mitropolit al Bisericii Ortodoxe Romane, refugiat in 1944 in Occident, condamnat in 1946 la moarte de Tribunalul Poporului din Bucuresti, caterisit de Sfantul Sinod al BOR in 1950 si reabilitat post-mortem de acelasi for pe 25 septembrie 1990. A fost episcop de Arges (1921-1923), episcop de Hotin (1923-1935), Mitropolit de Bucovina (1935-1940), Mitropolit de Transnistria la Odessa (1943), carmuitor al Eparhiei romanilor din strainatate, numita si Eparhia Ortodoxa Romana din Europa Occidentala (1945-1958). si-a pastrat credinta ortodoxa pana la moarte, cerand sa ii fie facut prohodul conform ritului in care a fost botezat.
Mormantul ii ramane in continuare departe de tara, in cimitirul Montparnasse din Paris, dupa ce a fost exhumat din cimitirul catolic al satului Viels Maison, in care si-a trait, in conditii de saracie extrema, ultimii ani.
Sir de persecutii
Pe 1 iunie 1940 a fost pensionat fortat si inlaturat din scaunul mitropolitan, fiind nevoit sa se refugieze la Vovidenia. Pentru o scurta perioada, caci era vremea schimbarilor. Pe 16 noiem-brie 1942, mitropolitul Visarion Puiu primeste conducerea Misiunii Ortodoxe Romane in Transnistria. De aici i se va trage condamnarea la moarte, prin sentinta pronuntata la 21 februarie 1946, de catre un tribunal al poporului, numele sau aflandu-se pe o lista de 302 "criminali de razboi", unde ocupa pozitia 293.
Intre timp, dupa ce Misiunea din Transnistria ia sfarsit, pe 14 decembrie 1943, Visarion Puiu revine la casa de la Vovidenia, unde ramane pana in 1944, cand se muta la Bucuresti. Intamplarea a facut ca "gloriosul" 23 august sa il gaseasca pe mitropolit la Viena, dupa ce participase la sfintirea unui episcop ortodox la Zagreb, in Croatia. A inteles ca nu se mai poate intoarce in tara si a ales exilul. De aici i se va trage caterisirea. Printr-un act marca Justinian Marina, a carui eticheta de "Patriarh Rosu" este respinsa cu vehementa de reprezentantii bisericii oficiale, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane il scoate din randurile clerului pe 28 februarie 1950. Transcrierea prezentarii de catre Radio Romania a evenimentului, aflata in arhiva parohiei ortodoxe romane din Freiburg si publicata de protoiereul Sorin Petcu in iulie 2006, arata: "Radio Romania din 29 Martie 1950, ora 22.00. Marele Sinod al Patriarhiei Bisericii Autocefale Romane s-a intrunit azi dimineata sub presedintia Patriarhului Justinian Marina.
Sfantul Sinod a examinat cazul mitropolitului Visarion Puiu, care conduce in strainatate o actiune daunatoare Ortodoxiei si Republicii Populare Romane. Sinodul a constatat ca mitropolitul Visarion Puiu a complotat impotriva Bisericii Ortodoxe Romane inca din 1925, prin faptul ca a scris un articol, publicat in Ziarul «Unirea» Nr. 25 (Organ al Bisericii Greco-Catolice Romane), omagiind pe Papa si Biserica Catolica, dovedind prin aceasta ca era agentul imperialistilor inca din 1925. si apoi, mitropolitul a parasit Romania fara permisie, iar acum este un conspirator in slujba imperialistilor si a Vaticanului, voind sa smulga Biserica Ortodoxa Romana din legaturile actuale, adica sa o rupa de la sanul Bisericii-Mame, Biserica Rusa. Pentru aceste fapte, tinand seama de propunerea mitropolitului Nicolae Balan, Sfantul Sinod hotaraste in unanimitate: 1. Mitropolitul Visarion Puiu este caterisit (depus din treapta bisericeasca); 2. Toate actele pe care le emite in strainatate sunt neavenite, iar ortodocsii romani din strainatate trebuie sa-l considere ca pe un laic, ce nu mai apartine Bisericii Ortodoxe".
Motivul cel mai credibil al acestei caterisiri este infiintarea, in 1948, a Episcopiei Ortodoxe Romane din Europa Apuseana, cu resedinta in Paris si avand ca Intai Statator pe mitropolitul Visarion Puiu – care nu recunostea autoritatea Patriarhiei Romane –, fiind dependenta juridic de Sinodul Ortodox Rus de la New York. De altfel, infiintarea acestei eparhii a dus la un adevarat scandal avand in centru Biserica Ortodoxa Romana din strada Jean de Beauvais nr. 9 bis din Paris, pe care reprezentantii Ambasadei Romaniei au venit si au sigilat-o, sperand ca nu o vor scapa din mana. Nici pana astazi, aceasta impozanta biserica, fosta manastire dominicana, construita dupa vestita catedrala Nôtre-Dame de Paris, nu recunoaste autoritatea Patriarhiei Romane. Mitropolia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale si Meridionale, cu sediul la Paris, considerata mitropolie autonoma in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane si recunoscand autoritatea Patriarhiei Romane, are cinci locuri de slujire pentru capitala Frantei, dar nici unul in Jean de Beauvais nr. 9 bis.
Istorie descifrata
Importante preocupari pentru scoaterea la lumina a istoriei mitropolitului Visarion Puiu dovedeste Asociatia Nationala "Visarion Puiu". Aceasta a fost infiintata de colonelul in rezerva Dumitru Stavarache, initiator, in urma cu 12 ani, al unui simpozion anual la Pascani. In acest moment, presedintele asociatiei este preotul Florin Tuscanu, care a preluat stacheta de la Pascani si a extins simpozionul la Roman, acolo unde Visarion Puiu a urmat seminarul inferior, s-a calugarit, pe seama Catedralei Episcopale, si a fost in slujba Bisericii pentru o perioada de vreme.
"Mitropolitul Visarion Puiu a fost un patriot, a trait cu adevarat sentimentul crestinesc si romanesc, neschimbat pana la moarte. Nu se poate o reabilitare morala atat de superficiala a mitropolitului Visarion Puiu. Acum o luna am primit un raspuns surprinzator de ciudat de la Comisia de pe langa Ministerul Justitiei pentru acordarea dreptului de luptator in rezistenta anticomunista: mitropolitul Visarion Puiu nu poate fi reabilitat. Cu sentinta de condamnare la moarte ramasa inca in vigoare, Visarion Puiu este, astfel, condamnat la moarte pentru a doua oara", a spus preotul Florin Tuscanu.
Muzeu la Pascani
Pentru ca la Vovidenia confruntarea cu Sadoveanu va avea nevoie de un echilibru, preotul Tuscanu crede ca cel mai nimerit loc pentru un adevarat muzeu Visarion Puiu este la Pascani. "Pastrandu-se un echilibru cu Mihail Sadoveanu, in casa de la Vovidenia s-ar putea amplifica si organiza mai bine colectia muzeala a mitropolitului Visarion Puiu, care s-ar putea mari prin donatii. Acolo, de exemplu, nu exista nici una dintre cele 40 de carti scrise de mitropolit. Un spatiu pe masura lui Visarion Puiu ar fi binevenit la Pascani, al carui cel mai important fiu ecleziastic este. Un prilej pentru a vedea in ce masura administratia acestui oras ne va putea oferi loc de muzeu este pe 10 august anul acesta, cand, la comemorarea trecerii la cele vesnice, in fata noii Case de Cultura, va fi dezvelit bustul din bronz al mitropolitului Visarion Puiu", spune preotul Tuscanu.
Acest muzeu ar putea primi multele obiecte adunate spre a fi la dispozitia publicului. "M-am ocupat mai ales de perioada de inceput a lui Visarion Puiu si am adunat multe obiecte muzeale, cum ar fi manualele originale dupa care a studiat la Roman, catalogul clasei lui, foaia matricola, revistele scoase de el, crucea de piept din argint cu pietre pretioase pe care a primit-o cadou, in 1923, la inscaunarea ca episcop de Balti, si multe alte obiecte. Recent, calugarul Manuel Oriveira din ordinul Don Calabria de la Manastirea Maguzzano din Italia, unde Visarion Puiu a gasit adapost pana in 1947, mi-a incredintat copiile a circa 50 de scrisori pe care mitropolitul Visarion Puiu le-a adresat staretului acelei manastiri. Foarte interesante, aceste scrisori au fost traduse din italiana pentru a fi publicate", a mai spus preotul Florin Tuscanu.
Manastirea Vovidenia
Cladirea in care acum se afla Casa memoriala "Visarion Puiu" si Muzeul "Mihail Sadoveanu" se afla in complexul monahal de la Neamt, in exteriorul Manastirii Vovidenia. A fost construita de mitropolitul Visarion Puiu in anul 1937, pe cand era mitropolit al Bucovinei, cu resedinta la Cernauti. Indragind locul, aici, la Vovidenia, a primit aprobare sa isi construiasca si locul de veci, un cavou din care nu se mai pastreaza decat lespedea de marmura, in gropnita Manastirii Neamt.
Casa de langa Vovidenia a fost confiscata de regimul comunist o data cu condamnarea "criminalului de razboi" la moarte, dupa care a fost facuta cadou scriitorului Mihail Sadoveanu pentru a-i sluji drept casa de vacanta si de creatie. In mod paradoxal, Mihail Sadoveanu se cunostea foarte bine cu Visarion Puiu, de la Pascani, localitate in care s-au nascut amandoi, la un an si ceva diferenta. Sadoveanu il viziteaza pe Visarion Puiu si la Vovidenia, si in exil, in Franta, incercand, fara succes insa, sa il aduca pe calea supunerii fata de regimul comunist. Parintele Dumitru Popa spune in amintirile despre Visarion Puiu ca, de fapt, Sadoveanu ii "furase casa de la Vovidenia".
In umbra lui Sadoveanu
Osingura camera ii este rezervata mitropolitului Visarion Puiu in cladirea de langa Manastirea Vovidenia, desi pe o firma montata in exterior scrie: Casa memoriala "Visarion Puiu" si Muzeul "Mihail Sadoveanu". Singurul loc din tara in care marele public ar putea afla despre unicul mitropolit caterisit de Biserica Ortodoxa Romana si reabilitat dupa caderea comunismului este nu numai mic, ci si superficial organizat.
Locul este marcat puternic de o atmosfera sadoveniana – gratie unuia dintre cele mai frumoase romane de dragoste din literatura romana, "Demonul tineretii", a carui actiune se petrece la Vovidenia –, cu urmele trecerii marelui scriitor pe aici, in casa de creatie pusa la dispozitie de regimul comunist si prin grija unui neostoit muzeograf, Ion Babata, care a adunat cu pasiune multe obiecte de patrimoniu national. Acesta din urma a fost izgonit insa din locul pe care il sfintise, dupa ce Mitropolia Moldovei si Bucovinei a reusit sa ia in stapanire muzeul, in 1997.
Cu legenda lui Sadoveanu impregnata in peisaj si in ziduri, ar fi fost si complicat sa extinzi spatiul dedicat mitropolitului Visarion Puiu. Nu este de inteles insa de ce nu se pomeneste nicaieri, vizibil si distinct, despre condamnarea mitropolitului la moarte, despre caterisirea mitropolitului, despre asa-zisa reabilitare din 1990 si despre refuzul permanent al inaltei fete bisericesti de a se supune unei Patriarhii care a pactizat cu comunistii.
O pagina xeroxata cu un text in care apare cuvantul "caterisit" este acoperita, aparent neglijent, de o fotografie cu mitropolitul pe patul de moarte, in vitrina cu eticheta "Mitropolitul Visarion Puiu in exil". Scrisoarea catre Stalin, care ar fi contribuit, se spune, la caderea in dizgratiile comunistilor, se afla in vitrina etichetata "Corespondenta cu diferite oficialitati".
Rugat sa ofere detalii, calugarul care se ocupa de muzeu, parintele Mihail Daniliuc, ne-a spus ca ele se pot afla din lucrarea de licenta a sfintiei sale, aflata in vitrina centrala a camerei-muzeu. O vazusem, este drept, dar nu apucasem sa o si citim. Tanara aflata pe post de incasator de bilete de vizitare nu ne putuse oferi nici un detaliu despre mitropolitul Visarion Puiu.
