Istoricul Mircea Stănescu îl acuză de plagiat pe Alin Mureşan, un fost angajat al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, care a publicat mai multe cărţi despre fenomenul Piteşti finanţate de institut. Preşedintele Consiliului Ştiinţific de atunci al IICCMER, Vladimir Tismăneanu, care a girat cartea în discuţie în anul 2010, a confirmat pentru România liberă că „avem de-a face cu o preluare masivă, sistematică şi abil întocmită” din lucrările lui Stănescu.
În anul 2010, expertul din cadrul IICCMER Alin Mureşan a publicat la Editura Polirom volumul II al cărţii „Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate”. Cartea a apărut sub egida institutului, iar publicarea sa a fost finanţată de statul român. După patru ani, istoricul Mircea Stănescu îl acuză pe Mureşan că ar fi plagiat din cărţile sale şi, culmea, Tismăneanu susţine că Stănescu are dreptate.
Acesta scrie într-un mail adresat lui Stănescu că „se confirmă prima mea impresie. Avem de-a face cu o preluare masivă, sistematică şi abil întocmită din lucrările tale (n.red. –Mircea Stănescu): mă refer la surse (numite sau nu); formulări; concepte (v. «interludiu»); chiar interpretări (implicite mai degrabă decât explicite). Nu vreau să fac speculaţii, dar cred că autorul a considerat că înmormântarea lucrurilor însuşite fraudulos într-un munte de numere de fişe, dosare etc. va împiedica o examinare riguroasă şi va lăsa să treacă neobservat tertipul. Lucrări ale tale, recunoscute de comunitatea epistemică, sunt omise, neglijate, trecute sub tăcere. Nu mă refer la bibliografie, ci la referinţele punctuale din text. Acribia ta devine astfel o resursă pentru autor în efortul de a clădi ceea ce se vrea o alternativă la tot ce-ai edificat pe linia înţelegerii, explicării, cunoaşterii experimentelor de «re-educare»“. Tismăneanu a confirmat pentru România liberă conţinutul acestui mail şi consideră că situaţia ar trebui discutată de colegii istorici.
Paradoxul este că această carte pe care acum o incriminează a fost publicată în timpul mandatului său. Directorul de departament al lui Mureşan, istoricul Cosmin Budeanca, s-a arătat surprins de declaraţiile lui Tismăneanu şi cataloghează drept „exagerate” acuzaţiile de plagiat. „Să înţeleg că domnul Tismăneanu a girat un plagiat? La vremea respectivă, s-a arătat foarte mulţumit de carte, chiar l-a invitat pe autor la Washington s-o prezinte. Am citit şi eu demonstraţia lui Stănescu şi sunt multe exagerări acolo. Stănescu şi Mureşan au scris pe acelaşi subiect, nu deţine nimeni monopolul pe un subiect istoric”, a declarat pentru RL istoricul Cosmin Budeanca.
Mureşan: „Stănescu are ceva personal cu mine“
Mircea Stănescu îl acuză pe Mureşan pe blogul său de „o plagiere sistematică a lucrărilor mele, de la cronologie până la conţinut şi stil. De pildă, aproape fiecare paragraf din Istoria reeducării (vol. I) şi Procesele reeducării (nota redacţiei – cărţile lui Stănescu)este copiat ca atare sau reutilizat de Mureşan în scopuri proprii în maniera cea mai necinstită”.
Contactat de RL, Mureşan susţine că Stănescu are ceva personal cu el, iar acuzaţiile ar fi nefondate. „Omul care mă acuză la peste 3 ani de la apariţia cărţii (întrebaţi-l pe dânsul de ce tocmai acum, şi nu atunci) are o problemă personală cu mine de multă vreme. Nu mă interesează nici personajul, nici argumentele ridicole pe care le susţine. Vreau să spun doar atât: el susţine că orice studiu onest trebuie să conţină stadiul cercetării. De acord. Atunci de ce doar eu îl menţionez pe dânsul în lucrările mele, pe când dânsul nu a pomenit lucrările mele niciodată şi totuşi el îmi ţine lecţii despre moralitate? Apoi, cum să iau în serios acuzele unui cercetător care nu are nici măcar bibliografie la cărţile lui? Din păcate, limbajul pe care îl foloseşte spune multe despre caracterul omului şi nu se pretează la un răspuns serios”, a declarat Alin Mureşan.
Editura Polirom a precizat pentru RL că nu ştie „care dintre membrii Consiliului Ştiinţific al IICCMER au fost referenţii cărţii în cazul de faţă”. „Altfel, contractele noastre de editare corespund Legii dreptului de autor 8/1996 şi includ, ca atare, clauze prin care autorul îşi asumă paternitatea operei în cauză”, precizează editura.
