La numai 67 de ani, maestrul Stefan Iordache s-a stins din viata in urma unui stop-cardiorespirator, ieri la ora 9.00 dimineata. Internat initial la Spitalul Elias, actorul a fost transferat dupa cateva zile la un spital vienez, la cererea lui expresa. Cauza mortii se pare ca a fost o boala incurabila, cel mai probabil o leucemie, actorul tinandu-si ascunsa boala de prieteni si cunoscuti, care au primit vestea internarii si apoi a mortii sale ca un soc. Ludmila Patlanjoglu, autoarea monografiei "Regele Scamator – Stefan Iordache", dedicata marelui actor, ne-a declarat: "Inainte cu cateva clipe de a trece in nefiinta, stefan Iordache a cerut sa i se aprinda o lumanare. Eu nu-l plang, ma rog si ma gandesc la el cu liniste, pentru ca a trecut la Domnul intr-o zi mare, Inaltarea Sfintei Cruci. O zi a durerii, care reprezinta rastignirea, dar si o zi a bucuriei si a luminii, care celebreaza inaltarea si invierea".
Pentru criticul de teatru, "Stefan Iordache a fost actorul-rege pe scena vietii si pe scena artei, 67 de ani de viata si o cariera de cinci decenii fara esecuri", citand un fragment din ultimul capitol, "Jocul cu moartea?" al cartii sale, unde actorul declara: "«Ma gandesc la iesirea din scena de cand am inceput teatrul. De aceea si muncesc atat de mult, nu vreau sa cred ca am ajuns la capatul drumului». «Va veni momentul in care va trebui sa parasesti aceasta scena… Nu ti-e frica?», l-am intrebat. «Da, mi-e frica. Multi oameni isi doresc sa moara in somn, dar eu as vrea sa stiu cand mor, chiar daca m-as chinui. Poate mai exista o sansa. Vreau sa lupt cu moartea. Vreau sa o vad, sa o simt»". Se pare ca dorinta actorului a fost indeplinita.
Un "rahovean" la Bucuresti
Iordache s-a nascut pe 3 februarie 1941 la Calafat, insa copilaria si-a petrecut-o in cartierul bucurestean Rahova, un cartier care i-a lasat o impresie atat de puternica incat mai tarziu s-a declarat "rahovean", si nu bucurestean. Scoala elementara a absolvit-o in acest cartier de periferie bucuresteana, "intre tigani si muncitori", intr-un timp cand oamenii nu erau stivuiti in blocuri, ci locuiau in case simple si scunde. Parintii, oameni fara prea multa carte, au vrut sa-l vada intelectual, intrucat baiatul arata un mare talent la stiintele exacte, geometrie si matematica. Actor, cum avea sa declare el insusi, a ajuns din intamplare, intrucat a picat la facultatea de medicina, visul copilariei fiind acela de a deveni medic, chiar daca parintii i-au "pus meditator un medic maior, ca sa urmez(e) medicina militara".
A stat un an acasa, rastimp in care tatal sau l-a angajat la coperativa de croitorie "Sporul", unde viitorul actor a inventat "o grila de salarii" care permitea calcularea rapida a veniturilor lunare. A ajuns apoi "achizitor" la o alta cooperativa, unde facea pe hamalul carand bidoane de benzina. Acolo a avut un rol scurt intr-o piesa a brigazii artistice a cooperativei, fiind remarcat de actorul Constantin Dodu, care l-a sfatuit sa dea la teatru. Acest fapt si altele l-au facut sa se gandeasca la o posibila cariera in teatru. La UNATC a fost coleg cu Irina Petrescu si Valentin Uritescu, alti doi actori-emblema ai scenei si cinematografiei romanesti.
A fost casatorit cu nepoata pictorului Nicolae Tonitza, Mihaela Tonitza, la randul ei om de teatru, dar in calitate de "cap teoretic", teatrolog si profesor universitar la UNATC. Casatoria a tinut pana la moarte, mai mult de 40 de ani, ultimii ani ai vietii cuplului consumandu-se in discretie si recluziune, intr-un sat de langa Bucuresti, unde familia Iordache avea o casa de moda veche.
Hamlet, Richard al III-lea, Nae Catavencu si alte 100 de personaje
Stefan Iordache a debutat precoce, cu trei ani inainte de a abosolvi UNATC – ca student, a prins un rol in filmul "Setea" (1960) de Mihai Iacob, film scris de Titus Popovici ("cel mai mare scenarist roman", in opinia lui stefan Iordache), film care il propulseaza pe Iordache ca actor. A absolvit institutul in 1963 la clasa profesorului Dinu Negrean, cu rolul principal din piesa "Ascensiunea lui Arthuro Ui poate fi oprita" (regia Dinu Cernescu), prima reprezentare a lui Bertold Brecht in Romania, care s-a jucat la Casandra cu un succes extraordinar. Dupa absolvire, a fost repartizat la Resita, refuzand insa sa mearga acolo, apoi la Timisoara si, in final, la Constanta, unde a stat un an. In acest timp, prinde un rol secundar in filmul lui Vitanidis "Gaudeamus igitur". La Bucuresti, ajunge la Teatrul "C.I. Nottara", unde a stat pana in 1977.
Prima sa piesa bucuresteana este una montata de Dinu Cernescu, "Tigrul" de Muray Schigsal – meritul fiind insa al Ilenei Predescu, artista emerita alegandu-l ca partener de scena in aceasta piesa. A urmat o cariera de trei decenii pe scena mai multor teatre, multe roluri de compozitie, de o mare complexitate. Rolul Regelui din "Viziuni flamande" de Michel de Ghelderode, intr-un spectacol antologic montat de Dinu Cernescu (1968), ii aduce un turneu in Franta si laudele criticii franceze de specialitate. Rolul Raskolnikov din "Crima si pedeapsa", dupa Dostoievski (1970), intr-un spectacol apartinand Sandei Manu, releva posibilitatile si afinitatile actorului pentru roluri de mare amplitudine, probate plenar patru ani mai tarziu de "Hamletul" lui Dinu Cernescu. Shakespeare a reprezentat o provocare permanenta pentru actor, care a mai jucat Richard al III-lea (1983), unde a interpetat personajul titular al piesei, Richard de Glouchester, sau, dupa Revolutie, in genialul "Titus Andronicus" al lui Silviu Purcarete.
Despre "Richard al III-lea" actorul a declarat mai tarziu ca juca "cu Salvarea la usa", fiind un rol si un spectacol epuizant, ce dura cinci ore. Alte roluri remarcabile ale actorului includ Groti din "Sa imbracam pe cei goi" dupa Luigi Pirandello (1978), in regia Catalinei Buzoianu, primul rol pe care Iordache il prinde la Teatrul Mic, unde s-a mutat in 1977, ramanand acolo pana in 1990, cand pleaca la Teatrul National din Craiova. Cu Catalina Buzoianu mai realizeaza si "Maestrul si Margareta", in care are rolul lui Isus – unul dintre cele mai subversive spectacole al epocii comuniste, jucat cu casa inchisa. Dupa Revolutie, joaca in "Titus Andronicus" (1992), specacol care scoate Nationalul craiovean in lume si consemneaza debutul international al lui Purcarete. Mai joaca, la Teatrul de Comedie, rolul generalului Cearnota in piesa "Fuga" dupa Bulgakov, intr-un spectacol regizat de Catalina Buzoianu, iar in 1999, rolul Catavencu in "Scrisoarea pierduta" a lui Tocilescu, pe scena TNB.
Ia premiul UNITER pe 2001 pentru rolul titular din "Barrymore" (regia Gelu Colceag) despre "un actor de geniu, dar tacanit rau", in cuvintele actorului. Tot Gelu Colceag realizeaza regia la "Alex si Morris", iar cu Catalina Buzoianu, in 2004, "Lolita" (dupa Nabokov), unde joaca personajul titular, profesorul Humbert Humbert. Ultimul sau rol este in piesa lui Shaw "Ecaterina cea Mare", montata de Cornel Todea pe scena Nationalului bucurestean.
"Nu esti nimeni!"
Actorul, care a avut regretul de a nu fi lasat urmasi, marturisea in cartea Ludmilei Patlanjoglu "Regele Scamator – stean Iordache": "Cei care trudesc in mine, mai ales inima si creierul, care m-au ajutat sa nasc vreo 100 de oameni – copii ai mei – in toropeala care mi-a linistit bataile inimii si mi-a adormit gandirea intr-un somn dulce, dar, sigur, neodihnitor, imi raspund cu delicatete, gingasie, umor si mila: «Nu esti nimeni!»". In anul 2004, la editura Nemira, a aparut cartea "Regele Scamator – Stefan Iordache", semnata de criticul de teatru Ludmila Patlanjoglu. In aceeasi carte, actorul isi aminteste o predictie a bunicii sale: "Bre, muica, tu scamatoriu o sa te faci!" si ii si raspunde acesteia: "Mama mare, acolo pe unde oi fi, sa stii ca zicerea matale, care acum imi suna un pic si a blestem, s-a implinit".
"Cel mai iubit dintre pamanteni"
In ce priveste cinematografia, actorul a jucat atat in filme de mare popularitate cum ar fi "Pruncul, petrolul si ardelenii" sau, dupa Revolutie, in "Cel mai iubit dintre pamanteni" al lui Marinescu; acest din urma film are meritul de a-i fi intuit cel mai bine personajul lui stefan Iordache – intelectualul intre doua varste, aristocratic si indicibil boem. Despre Iordache se poate spune ca batranetea l-a facut mai sexy, mai interesant ca barbat. Iordache a fost un rasfatat al marilor regizori, fiind unul dintre actorii-fetis ai lui Dan Pita – cu care a colaborat la "Bietul Ioanide" (1980), "Pruncul, petrolul si ardelenii" (1981), "Concurs" (1982), "Noiembrie, ultimul bal" (1989), "Hotel de lux" (1992), "Eu sunt Adam" (1996), "Omul zilei" (1997). A jucat si in ultimul film realizat de Pintilie inainte de a pleca din tara, "De ce bat clopotele, Mitica?", unde a avut chiar rolul personajului din titlu, precum si in filmul lui Daneliuc "Glissando" (1995).
Serge Gainsbourg roman
S-a remarcat si prin colaborarile pe care le-a avut cu solisti ai muzicii usoare. Imaginea sa distincta de aristocrat boem a facut posibile mai multe duete in care actorul, cu vocea sa ragusita si foarte masculina, facea sa para o adevarata versiune romaneasca de Serge Gainsbourg. Stefan Iordache a inregistrat albume de muzica usoara impreuna cu Sanda Ladosi si Elena Carstea, dar si romante interpretate impreuna cu Gheorghe Dinica, Monica Anghel, Nelu Ploiesteanu si Marius Mihalache. De altfel, actorul nu si-a ascuns niciodata pasiunea pentru muzica lautareasca, pe care a pus-o pe seama copilariei sale din cartierul Rahova. Cel mai recent album al sau a fost lansat in 2007, "Magazinul de vise", despre care se spune ca "este dedicat femeii, iubirii".
Trupul neinsufletit al actorului Stefan Iordache va fi depus astazi in holul Teatrului National. Surse apropiate familiei Iordache, citate de AgerPres, spun ca funeraliile vor avea loc miercuri, la ora 14.00. Potrivit dorintei celui disparut, el va fi inhumat in comuna Gruiu.
Doliu in lumea culturala
» Iorgulescu: Stefan Iordache va ramane in memoria noastra cu subtilitatea prezentei sale Ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, a declarat, pentru Mediafax, ca Stefan Iordache, artist pe care l-a clasificat ca fiind unul dintre cei mai mari actori ai scenei romanesti, va ramane in memoria oamenilor cu detasarea, ironia si subtilitatea prezentei sale. "stefan Iordache a fost un om cu un talent exceptional si cu o mare putere de expresie", a mai declarat ministrul Culturii. "L-am apreciat foarte mult pentru prestatiile sale din teatru, dar si pentru cele din cinematografie. (…) A fost uneori si un cantaret inspirat", a adaugat ministrul, marturisind ca, "o data cu moartea lui stefan Iordache, scena romaneasca pierde o mare valoare".
» Ion Caramitru: "A disparut unul dintre cei mai mari artisti ai Romaniei"
Ion Caramitru, presedintele Uniunii Teatrale din Romania, a declarat, pentru Mediafax, ca, dupa moartea lui Stefan Iordache, Romania a pierdut unul dintre cei mai mari artisti. "stefan Iordache a fost unul dintre cei mai personali, autentici si speciali artisti pe care i-a avut Romania vreodata", a declarat Caramitru. "Stefan Iordache ocupa un loc in teatrul si filmul romanesc pe care nu i-l va lua nimeni. Era un impatimit al rigorii, al unui profesionalism autentic, care l-a facut sa se inconjoare de oameni de calitate", a adaugat el.
» Serban Marinescu, fara cuvinte in fata mortii lui Stefan Iordache
Serban Marinescu, regizorul filmului "Cel mai iubit dintre pamanteni", a declarat ca nu are cuvinte sa isi exprime tristetea fata de decesul lui stefan Iordache. "Pierderea este insuportabila. (…) Daca sunt pierderi pe care le poti suporta, aceasta este o pierdere insuportabila, inimaginabila. Este o durere greu de spus, comparabila cu momentul in care iti mor parintii", a declarat regizorul.
» Victor Rebengiuc: Moartea lui Stefan Iordache este o mare pierdere pentru teatrul romanesc
La randul sau, actorul Victor Rebengiuc a declarat ca moartea lui Stefan Iordache este o mare pierdere pentru teatrul romanesc. "Sunt foarte intristat, atat pot sa va spun, avand in vedere ca el a dorit sa fie foarte multa discretie in jurul bolii sale", a precizat actorul.
