La începutul lunii decembrie 1941, nava Struma părăseşte portul Constanţa. Cei 769 pasageri, evrei români, căutau refugiu în Palestina. În 24 februarie, vaporul a fost torpilat şi scufundat de un submarin. Toţi pasagerii aflaţi la bord au murit, cu excepţia unuia singur.
David Stoliar, acum în vârstă de 89 ani, şi-a rememorat îmbarcarea pe Struma de acum 70 de ani, pentru publicaţia israeliană Haaretz.
„Dimineaţa devreme, un submarin sovietic ne-a torpilat. Cam 500 de oameni au murit imediat. Am fost aruncat în mare, alături de alte câteva sute. Nimeni nu ne-a venit în ajutor. Toţi au murit, toţi, în afară de mine”, povesteşte Stoliar.
„Zilele acelea au trecut pentru mine. Las ceea ce a fost în plata Domnului şi a cărţilor de istorie. Astăzi, nu vreau să îi judec pe aceia care au fost vinovaţi de tragedie. În schimb, aleg să-mi amintesc de aceia care ne-au părăsit şi să-mi exprim recunoştinţa faţă de aceia care m-au ajutat să trăiesc”, a spus el, cu ocazia construirii unui monument care să reamintească tragedia prin care au trecut evreii, în anii ’40.
Nava bulgărească Struma, folosită în mod normal pentru transportul vitelor, era una din cele 141 nave care transportau ilegal evrei către Palestina. Conform Haaretz, între 1934 şi 1948, navele au transportat aproximativ 100.000 oameni, dintre care au murit înecaţi aproape 2000.
Stoliar avea 19 ani. Părinţii lui divorţaseră când era copil. Mama lui trăia în Paris, iar tatăl lui, în Bucureşti. „Mama mea m-a trimis la Bucureşti, la tatăl meu, pentru că s-a gândit că aş fi mai în siguranţă. A avut dreptate”, povesteşte David Stoliar. La câteva luni după ce băiatul a ajuns în România, mama lui a fost arestată şi dată pe mâna Gestapo-ului şi a sfârşit gazată la Auschwitz.
Ne-au tăiat ancora şi ne-au lăsat să plutim
„Tatăl meu a plătit o sumă exorbitantă pentru un bilet pe Struma. Echivalentul a 1000 dolari astăzi. A cusut banii într-o curea pe care mi-a dat s-o port. Mi-a dat şi o haină groasă. Astea două lucruri m-au ajutat să supravieţuiesc. A plâns mult când am plecat. Datorită tatălui meu, am scăpat de teroarea regimului fascist din România, care era aliată cu Germania nazistă”.
Deşi nu era în stare perfectă de funcţionare, Struma a plecat din Constanţa. Când a ajuns în Turcia, nava a rămas în port 10 săptămâni, timp în care evreii nu au avut voie să părăsească nava. În cele din urmă, în 23 februarie, Struma a primit permisiunea să plece din portul turcesc. „Poliţia ne-a ordonat să coborâm pe puntea inferioară, unde ne-am înghesuit ca sardinele într-o conservă. Noi am opus rezistenţă şi am trântit câţiva poliţişti peste bord. Le-au venit întăriri şi ne-au bătut cu bastoanele. Apoi, ne-au tăiat ancora şi au lăsat nava să plutească. Struma nu mai avea un motor funcţional, ancoră, radio, apă şi mâncare”, îş aminteşte Stoliar.
A doua zi, Struma a fost torpilată de sovietici, care au confundat-o cu un vas inamic. David Stoliar a supravieţuit, pentru că s-a agăţat de o scândură de lemn desprinsă din punte, iar haina din lână i-a ţinut de cald. Noaptea de 24 spre 25 februarie a petrecut-o în apă. A doua zi, poliţia turcă l-a scos din apă, l-a interogat şi l-a pus sub arest. A fost eliberat câteva săptămâni mai târziu, fără un leu în buzunar şi fără acte. Cu ajutorul comunităţii locale evreieşti, a primit hârtii de tranzit şi a ajuns în Liban, de unde s-a îmbarcat către Haifa.
Tinerii trebuie să-şi amintească
Un an mai târziu, David Stoliar s-a înrolat în armata britanică, iar, în 1945, s-a căsătorit în Cairo. După ce s-a încheiat războiul, el şi soţia lui au plecat în Israel, iar el s-a înrolat în armată. La sfârşitul anilor ’70, a emigrat în Statele Unite, după ce s-a recăsătorit cu o americancă, pentru că rămăsese văduv. „Aici, în America, Struma este o notă de subsol a istoriei. Timpul să fiu furios a trecut. Pentru orice lucru, există un timp. Pentru mine, acum este timpul să jelesc, să mă vindec şi să-mi transfer amintirile generaţiei următoare, pentru ca ei să-şi amintească„, încheie David Stoliar.
Vineri, în România şi în Turcia s-au comemorat 70 de ani de la scufundarea vasului Ştruma. Oamenii s-au strâns în Cimitirul Evreiesc şi au ţinut un minut de reculegere.
În 2008, a fost găsită şi epava submarinului sovietic care a bombardat Struma.
