Preşedintele Uniunii Scriitorilor de la Chişinău, Arcadie Suceveanu, a anunţat că uniunea vrea să închirieze un sediu pentru viitorul Centru de studiu al comunismului. Investiţia se vrea a fi una privată, întrucât autorităţile de peste Prut nu s-au arătat deschise să finanţeze din bani publici un asemenea proiect. Scriitorul Andrei Ţurcanu, cel care a luptat, timp de patru ani, pentru cetăţenia moldovenească a lui Goma, a declarat pentru „România liberă“ că, imediat după rezolvarea problemelor organizatorice legate de noul sediu, Paul Goma va părăsi Parisul şi se va muta la Chişinău. „Vrem să găsim un sediu în care marele scriitor să şi locuiască. Dumnealui suferă de câteva boli şi ar fi mai uşor să stea acolo”, a explicat Ţurcanu. Rugat să dea detalii despre structura şi dezideratele Centrului Goma, Ţurcanu a spus că fostul disident va aduce din Franţa materialele şi documentele care au stat la baza scrierii cărţilor sale despre Basarabia. În plus, acesta doreşte să creeze o echipă de tineri cercetători, istorici, jurnalişti, literaţi care să facă muncă de teren şi să adune mărturii ale oamenilor care au suferit în comunism. „Nu cred că vom obţine bani publici pentru realizarea acestui centru, nu ştiu vreun politician care să ne sprijine, dar ne bazăm pe donaţiile oamenilor simpli şi ale oamenilor de afaceri”, a spus Ţurcanu.
Cei care doresc să doneze, o pot face în conturile bancare pe care le găsesc AICI
Paul Goma nu a putut fi contactat pentru a confirma că se va muta la Chişinău.
În ianuarie, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova a decis să-l propună pe Paul Goma la premiul Nobel pentru literatură.
Scriitorul Paul Goma are 77 de ani şi trăieşte împreună cu familia, din anul 1977, la Paris, având statutul de refugiat politic. În timpul comunismului, Goma a fost unul dintre puţinii disidenţi care au criticat public regimul. În 1977, Goma a reuşit să trimită la postul de radio occidental Radio România liberă o scrisoare deschisă în care cerea autorităţilor române respectarea drepturilor omului în România. După ce scrisoarea a fost difuzată, disidentul a fost permanent urmărit, arestat şi bătut de Securitate. Exilat în Franţa, Goma a refuzat cetăţenia franceză pe care i-o oferise preşedintele Francois Mitterrand, întrucât aceasta a vrut să rămână refugiat politic şi apatrid român, dorind să transmită mesajul că el rămâne un opozant comunist şi un luptător pentru drepturile omului în România.
Cioflâncă: „Goma are un palmares antisemit în scrierile sale”
După 1990, majoritatea cărţilor serioase despre disidenţa anticomunistă au dedicat capitole întregi meritelor sale incontestabile în lupta anticomunistă. După ce a publicat cartea „Săptămâna roşie”, Goma a fost însă acuzat de antisemitism. Raportul Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România susţine că „ideea de bază a cărţii sale Săptămâna roşie este următoarea: «Holocaustul roşu pus la cale şi de ei (de evrei) a început pentru noi, românii, cu un an mai devreme decât al lor: la 28 iunie 1940- şi nu s-a încheiat nici azi». Goma susţine că, după cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord Uniunii Sovietice, evreii, adulţi, dar şi copii, au comis, cu ordin de la sovietici, dar şi din «ură de rasă», «ură de român», nenumărate acte de agresiune şi umilire împotriva armatei române. Astfel de acte au venit «dinspre aproape toţi evreii în Basarabia şi Bucovina de Nord în acea Săptămână roşie, înspre toţi românii».
Raportul concluzionează că acea carte a lui Goma constituie o „veritabilă sinteză a negaţionismului şi antisemitismului, cum rar se poate găsi în literatura de limbă română”. Istoricul Adrian Cioflâncă a declarat, pentru România liberă, că disidentul anticomunist are „un palmares antisemit în scrierile sale” şi a subliniat că nu ar fi de dorit ca „anticomunismul în Repulica Moldova să însemne un antisemitism feroce”.
