Înlăturarea lui Horia-Roman Patapievici de la conducerea ICR şi înlocuirea lui cu Andrei Marga au avut două consecinţe: deturnarea rolului ICR şi înfiinţarea de filiale în judeţe, deşi instituţia ar trebui să promoveze cultura românească peste graniţe.
La ce s-a ajuns? Dintre filialele noi, unele încă îşi caută menirea, iar altele fac parastase literar-artistice, lipsa unei activităţi consistente fiind o notă comună, din Oltenia în Banat şi din Ardeal în Dobrogea.
Filialele deschise în „provinciile istorice“ de către Institutul Cultural Român (ICR) încă nu au reuşit să dinamizeze viaţa culturală din oraşele în care activează şi nici să creeze expoziţii ori evenimente de excepţie. Unele dintre ele par expresia celui mai pur provincialism cultural, altele se axează pe comemorări, un soi de parastase literar-artistice. Există însă şi filiale acuzate că ar încerca, timid, să revitalizeze cultul personalităţii.
„Biroul de presă“ pe stil vechi
Filiala din Cluj a ICR pare să fie cea mai activă din vestul ţării. Condusă de preşedintele Uniunii Scriitorilor – filiala Cluj, Irina Petraş, secondată de fostul prorector al Universităţii Babeş-Bolyai, Pompei Cocean, această filială a organizat câteva evenimente în domeniile în care cei doi manageri se pricep cel mai bine. Au fost mai multe prezentări de carte, precum şi promovarea la Londra a spectacolului lui Andras Visky „Am omorât-o pe mama“. Însă în presa locală şi în mediul universitar au apărut critici dure după ce Irina Petraş a avut proasta inspiraţie să trimită presei, pe post de material de interes public, transcrierea integrală a unei conferinţe susţinute, sub egida Academiei Române, de către şeful ICR, Andrei Marga. Este vorba de conferinţa „Răspunderea culturii“, în care Andrei Marga citează copios din cărţile sale, precum „Relativismul şi consecinţele sale“ ori „Diagnoze. Articole şi eseuri“. Gestul a provocat iritarea unor intelectuali clujeni, care îşi amintesc de vremea când în Universitatea Babeş-Bolyai exista un adevărat cult al personalităţii rectorului Andrei Marga, iar comunicatele biroului de presă al universităţii erau axate mai mult pe participarea rectorului la diferite conferinţe, simpozioane ori consfătuiri decât pe ceea ce se întâmpla cu adevărat în instituţie. Iritarea intelectualilor clujeni este cu atât mai mare cu cât Andrei Marga girează activitatea revistei „Tribuna“ din Cluj. Este vorba de o publicaţie care şi-a pierdut orice reper de mai mulţi ani, dar în care situaţia a ajuns la o adevărată metastază culturală, după ce la conducerea ei a ajuns controversatul Mircea Arman. Acesta a fost preferat universitarului clujean Ovidiu Pecican. Foarte rapid, Arman a ajuns să îi ameninţe pe redactorii „Tribunei“, iar o serie de personalităţi clujene, precum Ion Vartic ori academicianul Ioan-Aurel Pop, noul rector al Universităţii Babeş-Bolyai, au fost îndepărtate din consiliul editorial după ce au semnat o petiţie a scriitorilor clujeni îndreptată împotriva lui Mircea Arman.
Parastase culturale în Oltenia
În comparaţie cu activitatea ICR Cluj, cea a ICR Gorj arată chiar comic. Cele mai mediatizate manifestări au fost două comemorări, una a lui Constantin Brâncuşi, alta a lui Nichita Stănescu. Intelectualii spun că nu era nevoie de înfiinţarea unei filiale a ICR pentru a organiza astfel de evenimente, care seamănă mai mult cu parastasele decât cu acele iniţiative menite să aducă un plus semnificativ de calitate vieţii culturale din Târgu-Jiu.
Dobrogea: Buzduganul reorganizării teritoriale
În estul ţării, Suzan Mehmet, directorul ICR Tulcea, spune că filiala locală aduce ca noutate misiunea de a „promova cultura şi civilizaţia locului în ţară şi în afara ţării, deci de a face cât mai vizibile aceste valori culturale româneşti. Filialele din ţară ale ICR vin să anticipeze ceea ce probabil vom vedea peste puţin timp în reorganizarea administrativă a ţării, în care Regiunile vor putea acţiona mult mai aproape de cetăţeni decât într‑un stat centralizat“. Fondurile, însă, lipsesc. „Niciodată nu vom avea suficiente fonduri pentru câte proiecte am putea derula, sau… totdeauna fondurile existente, oricât de mici ar fi, nu ne-ar împiedica să găsim multiple proiecte şi idei pe care le-am putea derula chiar dacă am avea fonduri suficiente şi chiar dacă nu am avea“, ne-a declarat Mehmet. Bugetul nu este încă foarte clar. ICR Tulcea a derulat deja câteva dintre proiectele pe care şi le-a propus pentru 2013, în condiţiile în care nici bugetul ţării, deci nici al ICR, nu fusese aprobat. „În acest moment nu putem discuta de fonduri alocate, ci accentul se mută pe fonduri atrase şi pe acţiunea culturală unificatoare cu o serie de instituţii partenere precum: Consiliul Judeţean Tulcea, Centrul Cultural «Jean Bart», ICEM, Biblioteca Judeţeană «Panait Cerna», Inspectoratul Şcolar Judeţean, Institutul Cultural Francez, Filarmonica «Oltenia», ş.a.m.d. Conducerea ICR Bucureşti lucrează în prezent la o serie de reglementări ce vor fi supuse Senatului pentru o cât mai eficientă gestionare a filialelor teritoriale, deoarece bugetul nostru este tot din bugetul central al ICR, iar după adoptarea modificărilor vom putea beneficia de un buget propriu, lucru pe care îl dorim cât mai curând“, adaugă Suzan Mehmet. ICR Tulcea are în prezent doi directori de filială, remuneraţi de ICR Bucureşti, printr-un contract de prestări servicii. Graţie parteneriatului semnat cu Centrul Cultural „Jean Bart“, există trei angajaţi care lucrează ca detaşaţi şi pentru ICR Tulcea. „Dacă activitatea se va extinde, cu certitudine vom avea colaborări, aşa cum am avut şi până acum. Nu cred că trebuie să mai abordăm problema angajărilor permanente, ci a colaborărilor punctuale, specializate şi motivante, pentru artişti, oameni de cultură şi artă, manageri culturali sau curatori“, a mai spus directorul ICR Tulcea.
Cataloage şi colocvii
ICR Tulcea a organizat, de la înfiinţarea sa, mai multe evenimente, în parteneriat cu Consiliul Judeţean Tulcea, Centrul Cultural „Jean Bart“, ICEM, Biblioteca Judeţeană Tulcea, Inspectoratul Şcolar Tulcea, Institutul Francez, Ambasada Franţei, Primăria Municipiului Tulcea. Primul a fost intitulat „Ştefan Luchian, Iubirea unui suflet nemuritor“. A urmat un concert cu participarea Orchestrei de Cameră a Filarmonicii Oltenia, „Zilele filmului francez“, care au însemnat cinci zile de proiecţii de filme sub licenţa Institutului Francez, expoziţii şi spectacole pentru elevi, dar şi conferinţa “Cine are nevoie de teatru? Artistul şi dublul său, publicul“. Lista pusă la dispoziţie de directorul ICR Tulcea, Suzan Mehmet, pentru 2013 cuprinde, printre altele, un catalog al Muzeului de Artă Tulcea, o expoziţie de fotografii, o conferinţă despre Orhan Pamuk, dar şi sprijinirea financiară a participării Teatrului „Jean Bart“ la Colocviul Internaţional de Dramaturgie Contemporană de la Dijon – Franţa.
În iunie-august va fi promovat patrimoniul cultural tulcean existent în colecţiile muzeelor ICEM, iar în iulie va fi tradus un volum semnat de unul dintre scriitorii tulceni. În august va avea loc spectacolul „Sulina – Europolis“, adică cinci zile de concerte de muzică clasică, jazz, recitaluri, expoziţii (una itinerantă, organizată de ICEM – „Valori ale patrimoniului tulcean“), work shopuri, iar în septembrie „Zilele Panait Cerna“.
Banat: sediul, marea realizare
Institutul Cultural Român – filiala Arad a pornit cu stângul. La început, nu a primit spaţiu de la Primărie, apoi sediul a venit, dar nu sunt bani de funcţionare.
La dezbaterea publică a bugetului Aradului, care a avut loc cu câteva zile în urmă, în sală a fost prezent şi scriitorul Gheorghe Schwartz, directorul filialei Arad a Institutului Cultural Român. El a solicitat un sprijin din partea autorităţilor, după ce a spus public că această filială funcţionea-ză din banii săi. „Se ştie că a fost o luptă ca această filială a ICR să-şi aibă sediul în Arad, iar din această cauză mulţi dintre colegii de la alte filiale mă urăsc. Însă, am dori ca şi la Arad să beneficiem de sprijinul administraţiei în ceea ce priveşte finanţarea. În acest moment, de la clanţă, la curent şi la scaune, tot ce înseamnă cheltuieli cu filiala ICR sunt plătite din buzunarul meu, iar buzunarul meu nu mai are multe resurse. Am dori ca măcar pentru referenţi şi cheltuielile minime obligatorii să ni se aloce o finanţare. Avem nevoie de un minimum de fonduri pentru ICR. Înţelegeţi, acum totul vine din buzunarul meu, care nu este foarte mare. Nu vreau să mi se ridice o statuie, dar avem nevoie de un sprijin“, a explicat scriitorul Gheorghe Schwartz. Primarul Aradului, Gheorghe Falcă, nu a răspuns interpelării directorului filialei Arad a ICR.
În ajutorul lui Schwartz a sărit însă consilierul judeţean Mircea Purcaru, preşedinte al organi-zaţiei jude-ţene a Partidului Conservator: „Au motivat că, fiind o instituţie guvernamentală, administraţia arădeană nu are nici o datorie în acest sens. Eu cred că ar trebui să ne considerăm datori, fiind vorba despre cultură. Consiliul Judeţean Arad a alocat aproape cinci milioane de lei pentru cultură, nu poate aloca ceva pentru un institut de cultură? Fie şi numai pentru faptul că are sediul central în Arad, nu la Timişoara, ar trebui să ne facă să fim mândri şi să ne comportăm ca atare“. Acesta crede că va reuşi direcţio-narea unor sume de la Consiliul Judeţean.
Iaşi, Craiova, Baia Mare. Filiale-fantomă?
Celelalte trei filiale ale ICR din ţară urmau să fie inaugurate la Iaşi, Craiova şi Baia Mare, însă acestea au ieşit în evidenţă mai mult prin lucruri negative, chiar şi cu câteva zile înainte de expirarea termenului pentru deschiderea propriu-zisă. Reprezentanţa de la Iaşi a fost prima deschisă oficial de către ICR în teritoriu, dar fără ca aceasta să beneficieze de un sediu sau de un buget stabilit. Deşi chiar preşedintele Andrei Marga a fost prezent la inaugurarea din 14 ianuarie, acesta s-a lovit atunci de refuzul oficialilor Primăriei şi ai Consiliului Judeţean Iaşi, care au declarat că în bugetul pe anul în curs nu există sume alocate pentru funcţionarea acestei instituţii în Moldova. Asta, în condiţiile în care Marga a spus că ICR nu va plăti decât posturile de director şi director adjunct, iar restul utilităţilor şi salariile referenţilor ar urma să fie asigurate chiar de către cele două instituţii publice. Ba, mai mult, potrivit fostului ministru de Externe, Primăria şi Consiliul Judeţean Iaşi ar fi trebuit să ofere şi un sediu pentru ICR, care a fost inaugurat în clădirea Uniunii Scriitorilor din oraşul moldovean. Aceleaşi probleme de organizare au fost întâlnite şi la Craiova, acolo unde reprezentanţii ICR încercau să se pună bine cu auto–rităţile locale şi judeţene în ianuarie, cu o lună înainte de inaugurarea oficială, pentru ca acestea să le pună la dispoziţie un sediu, dar şi să plătească o parte din viitorii angajaţi. De menţionat că, în Oltenia, ICR a avut programată de la început deschiderea a două sedii, la Târgu-Jiu şi Craiova, deşi iniţial membrii conducerii au spus că vor câte o filială în şapte provincii ale României. Pentru ca problema sediului să se identifice, practic, cu deschiderea unei filiale ICR, nici cea din Baia Mare nu avea unde să funcţioneze cu câteva zile înainte de inaugurarea stabilită pentru 14 februarie. Scriitoarea Florica Bud a fost numită director cu trei luni înainte de deschiderea propriu-zisă a filialei, iar de atunci ICR Maramureş nu a reuşit să facă nimic notabil.
