Un raport al Administrației Naționale a Penitenciarelor, citat de Mediafax, relevă faptul că aproape 150 de deţinuţi, din totalul celor peste 32.000 de persoane lipsite de libertate, au deficienţe de vedere, de auz sau locomotorii, cei mai mulţi fiind în penitenciarele din Botoşani, Bucureşti – Rahova, Arad, Tulcea, Brăila şi Craiova.
Dintre aceştia, 74 de deţinuţi au deficienţe locomotorii, 68 au deficienţe de vedere, iar 14 au deficienţe de auz, două dintre persoanele încarcerate fiind surdomute.
Persoanele lipsite de libertate beneficiază, conform legislaţiei în vigoare, de asistenţă medicală de specialitate, în funcţie de afecţiunile cu care sunt în evidenţa cabinetelor medicale.
"Persoanele cu dizabilităţi au la dispoziţie rampe de acces, dispozitive de sprijin pentru grupuri sanitare şi vase WC speciale din dotarea unităţilor penitenciare", arată ANP.
Articolul 94 din Legea 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal reglementează dispoziţiile în baza cărora persoanele cu dizabilităţi execută pedeapsa. Astfel, conform cadrului legal, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi administraţia unităţii de detenţie dispun măsuri specifice pentru protecţia sănătăţii fizice şi psihice a persoanelor condamnate care prezintă dizabilităţi.
Potrivit aceluiaşi articol, persoanelor condamnate care prezintă dizabilităţi li se asigură condiţii pentru participarea la activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase adecvate nevoilor şi personalităţii lor, în funcţie de opţiunile şi aptitudinile lor. Activităţile de formare profesională a persoanelor condamnate care prezintă dizabilităţi pot fi organizate de administraţia penitenciarului, în colaborare cu personalul specializat din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
"Prevederile legale în vigoare şi reglementările interne circumscrise domeniului reintegrare socială (decizii ale directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, proceduri de lucru, ordine) nu includ dispoziţii care să limiteze participarea persoanelor cu dizabilităţi la activităţi destinate reintegrării sociale", precizează ANP.
Potrivit sursei citate, activitatea de reintegrare socială desfăşurată în închisorile din România cuprinde trei etape, respectiv adaptarea, intervenţia şi perioada de dinaintea reîntoarcerii în comunitate.
Astfel, potrivit legii, imediat după ce ajung în penitenciar, toate persoanele private de libertate sunt evaluate din punct de vedere al educaţiei, asistenţei psihologice şi asistenţei sociale.
"Concluziile evaluărilor fundamentează proiectarea asistenţei de specialitate pe parcursul executării pedepsei, sub forma Planului individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică. În cuprinsul Planului sunt recomandate, pentru fiecare persoană condamnată, activităţile şi programele pe care urmează să le parcurgă pe timpul detenţiei, în scopul facilitării reinserţiei sociale postcondamnatorii, ţinându-se cont de resursele umane şi materiale existente la nivelul aşezămintelor de deţinere", arată oficialii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Conform ANP, oferta de programe şi activităţi educaţionale, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială existentă la nivelul penitenciarelor cuprinde programe şi activităţi de grup, precum şi activităţi individuale.
În etapa de adaptare, la nivelul tuturor unităţilor se derulează Programul de adaptare la viaţa instituţională, care se adresează persoanelor private de libertate care tocmai au intrat în penitenciar. Acest program este desfăşurat de către un educator, în colaborare cu psihologul, asistentul social, preotul precum şi reprezentanţi ai altor sectoare de activitate din penitenciar şi durează 21 zile, timp în care aceştia se întâlnesc zilnic cu deţinutul.
"În cadrul Programului de adaptare la viaţa instituţionalizată, asistentul social realizează evaluarea socială iniţială, care este parte integrantă a evaluării complexe multidisciplinare şi fundamentează proiectarea oricărui demers de asistenţă socială, având în vedere identificarea principalelor riscuri şi nevoi sociale, în scopul orientării intervenţiei specifice, pe baza utilizării Instrumentului de evaluare a nevoilor de asistenţă socială", potrivit ANP.
Totodată, asistenţii sociali care îşi desfăşoară activitatea în unităţile penitenciare organizează şi desfăşoară programe de asistenţă socială, activităţi de evaluare şi de consiliere socială, prin acţiuni cum ar fi informarea persoanelor private de libertate cu privire la serviciile sociale de care pot beneficia pe perioada detenţiei, sprijinirea în vederea adaptării la mediul din închisoare, informarea deţinuţilor cu privire la demersurile pe care le pot întreprinde pentru a obţine acte de stare civilă, pensii de diferite tipuri, certificate de încadrare într-o categorie de persoană cu handicap.
"Persoanele cu dizabilităţi care execută o pedeapsă privativă de libertate pot participa, atât la solicitare cât şi din oficiu, la activităţile cu caracter educativ, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, destinate populaţiei carcerale", au mai arătat oficialii ANP.
