Peste 100 milioane de dolari. Aceasta a fost suma cu care CFR SA, compania responsabila cu gestionarea infrastructurii feroviare, a fost pagubita, numai la Constanta, de fostul director Mihai Necolaiciuc. In perioada 2002-2003, CFR SA a vandut aproape 700.000 de tone de locomotive, vagoane si sine de cale ferata, incasand cu 100 de milioane de dolari mai putin decat valorau acestea la preturile de pe piata europeana. Beneficiarul „afacerii” puse la cale de Mihai Necolaiciuc si directorul economic al companiei, Viorica Olaeru, a fost omul de afaceri constantean Constantin Chicheanu.
BRM, interfata tranzactiilor
Interfata acestei afaceri este Bursa Romana de Marfuri, care a intermediat incheierea contractelor. La reorganizarea companiei de cai ferate din 1999, prin Ordonanta 12, se impusese ca toate tranzactiile si achizitiile CFR SA sa se faca numai prin intermediul Societatii de Management Financiar. Dupa castigarea alegerilor de catre PDSR, Guvernul Nastase a impus regula achizitiilor publice, prin tranzactionarea la BRM. Teoretic, tranzactia la bursa ofera mai multa transparenta si eficienta, pentru ca preturile sunt stabilite prin licitatie. Lucrurile au stat insa cu totul altfel, din moment ce, in cadrul unei licitatii la BRM, pretul stabilit a reprezentat doar de 25% din cel practicat pe piata europeana si de 20% din pretul la care in 2002 achizitionau fier vechi de pe piata romaneasca investitorii turci.
Un contract si o valiza de acte aditionale
O mare parte din vanzarile de fier vechi de la CFR s-a derulat catre firma SC Consal Trade SRL, cu sediul in Constanta, pe Bulevardul Aurel Vlaicu nr. 52, al carui patron este Constantin Chicheanu.
Afacerile de vanzare a fierului vechi au fost derulate in „suveica”, prin incheierea unui contract si a unei puzderii de acte aditionale, prin care cantitatile de metal tranzactionate sunt suplimentate cu sute de mii de tone. Aici apar si primele semne de intrebare in legatura cu legalitatea acestor afaceri. Regula de baza a tranzactiilor in care este implicat statul este ca la fiecare dintre ele pretul sa fie stabilit prin licitatie.
Un prim contract a fost incheiat la BRM in august 2002 intre CNCF CFR SA si Consal Trade. In contractul nr. BRM 33/27.08.2002, semnat din partea CFR SA de Necolaiciuc si Viorica Olaeru, este prevazuta vanzarea catre SRL-ul lui Chicheanu a unei cantitati de 60.000 de tone de vagoane uzate nedezmembrate. In articolul 1 al contractului se spune ca suplimentarea cantitatii convenite prin contract se va face prin act aditional. Ciudat, dupa trei zile, aceasta prevedere este eliminata, prin Actul Aditional nr 1/30.08.2002, pentru ca in lunile urmatoare sa aiba loc incheierea a patru acte aditionale, prin care au fost suplimentate cantitatile de locomotive si vagoane vandute lui Chicheanu.
Prin Actul Aditional nr. 2/28.11.2002, au mai fost vandute catre Consal 100.000 de tone de locomotive uzate nedezmembrate, in aceeasi zi, prin Actul Aditional nr. 3, fiindu-i livrate si 200.000 de tone de vagoane uzate nedezmembrate. Dupa numai cateva zile, prin Actul Aditional nr 4/02.12.2002, Chicheanu mai primeste de la Necolaiciuc inca 300.000 de tone de vagoane uzate nedezmembrate. In total, prin cele patru acte aditionale, cantitatea de locomotive si vagoane vandute de Necolaiciuc lui Chicheanu a crescut de 11 ori fata de cantitatea prevazuta in contractul initial, de la 60 la 660.000 de tone.
Intre timp, Necolaiciuc si Chicheanu s-au cam plictisit sa tot semneze acte aditionale. Prin Actul Aditional nr. 5/05.06.2003, in care este prevazuta vanzarea catre Consal Trade SRL a unor vagoane-cisterna si a unor containere metalice, au renuntat sa mai faca vreo referire la o cantitate anume, stipulandu-se doar: „In cantitati ce vor fi stabilite de comun acord, astfel incat sa acopere integral cantitatea prevazuta in contractul initial si in actele aditionale aferente”.
Tariful fericirii, 20-25% din pretul pietei
Pretul la care au avut loc tranzactiile celor 660.000 de tone si urmatoarele a fost de 52 USD/tona. Un pret infim daca tinem cont ca pretul practicat la acel moment pe piata europeana era de 200 euro/tona, iar investitorii turci cumparau fierul vechi de pe piata romaneasca si cu 240 USD/tona. Transformat in lei, pretul la care Chicheanu a cumparat locomotivele si vagoanele CFR a fost de 1.438 lei/kg. Un pret ridicol, in conditiile in care pretul practicat la centrele de colectare a deseurilor metalice, care iau fierul vechi en-detail, este de peste trei ori mai mare: 4.500 lei/kg. Cum diferenta de la valoarea din contract la pretul pietei este cam de 150 dolari/tona, pentru tranzactionarea celor 660.000 de tone de locomotive si vagoane, diferenta totala este 99 de milioane de dolari. In afacerea CFR-Consal Trade exista si un alt episod dubios. La contract a mai fost incheiat un act aditional nedatat, tot cu nr. 5, ca si cel din iunie 2003, in care, la articolul 1, se spune: „Cele 1.530 de vagoane de calatori care fac obiectul gajului Duferco vor fi livrate in cadrul cantitatii aferente contractului nr. 33/2002”. Facturarea a fost facuta de Societatea de Administrare a Activelor Feroviare SA, iar Consal Trade a platit direct in contul CFR SA. Aceasta manevra, de vanzare de sub gaj, este de natura penala. Compania Duferco achizitionase de la CFR SA 6.000 de vagoane nedezmembrate, iar cele 1.530 de vagoane erau un rest de marfa ce nu ii fusese livrata.
La desert, inca o teapa!
Un caz asemanator cu teapa data companiei Duferco este in contractul derulat de Societatea de Administrare a Activelor Feroviare cu compania germana Forberich Rohstoff und Metall Handels GmbH.
Firma germana a cumparat fier vechi de la SAAF, a platit, dar nu a primit marfa. Dupa aceasta teapa data firmei germane, SAAF a fost desfiintata si printr-un ordin al ministrului Miron Mitrea toate mijloacele fixe metalice au fost transferate in patrimoniul CFR SA. Cert este ca Forberich Rohstoff und Metall Handels GmbH a deschis actiune la Curtea de Arbitraj de la Paris, care, prin decizia 118.253, a obligat CFR SA la plata datoriei.
Chicheanu de la „Tigareta”
Constantin Chicheanu, client abonat la castigarea unor contracte grase pe vremea guvernarii PSD, a fost implicat in 1999 in scandalul de contrabanda „Tigareta II – colonelul SPP Trutulescu”. Atunci, el a fost acuzat de o evaziune fiscala de peste 50 de miliarde de lei si de complicitate la contrabanda, dar a scapat din lipsa de probe. In actuala guvernare, Constantin Chicheanu a beneficiat de contracte grase de la Ministerul Transporturilor. Prin firmele pe care le controleaza, Chicheanu a obtinut monopolul stingerii incendiilor in Portul Constanta si colecteaza gunoaiele la preturi de zece ori mai mari decat ofertele altor firme.
