"Romania libera" a intrat, ieri, posesia unei informatii-bomba: din vara anului 2004, firma "Plusfood" Constanta SRL, al carei director general este Mircea Basescu, fratele presedintelui Traian Basescu, cumpara energie electrica de la "Energy Holding". Informatia era exploziva, date fiind ultimele declaratii ale presedintelui Traian Basescu, care acuza afacerile la limita legii facute de "Energy Holding", una dintre firmele "baietilor destepti", si legaturile dintre "Energy Holding", condusa de Bogdan Buzaianu, si premierul Calin Popescu Tariceanu. Contactat telefonic, fratele presedintelui a confirmat informatiile: "Plusfood" ia energie de la "Energy Holding" din octombrie 2004, la pretul de 84 dolari/MWh, majorat la finele lui 2006 la 87,84 dolari/MWh, insa negocierile pentru alegerea furnizorului, decizia si aprobarea contractului apartin staff-ului de la Amsterdam al firmei "Plusfood", firma cu capital integral olandez.
– Cum ati ajuns sa cumparati curent electric de la "Energy Holding" pentru firma dumneavoastra?
– Gresiti, nu e firma mea…
– Firma pe care o conduceti.
– Ca sa intelegem problema energiei, ar trebui sa lamurim problema firmei, sa intelegeti a cui este, ce face, cine si cum ia decizii.
– Cu ce anume se ocupa aceasta firma?
– Firma se numeste "Plusfood" SRL Constanta, o firma romaneasca, cu capital integral olandez. Face parte dintr-un grup care se numeste "Plus food Groep" B.V., care se ocupa cu prelucrarea carnii de pasare. Grupul mai are o fabrica foarte mare in Oosterwolde, in Olanda, alta, cam de doua ori mai mare ca a noastra, in Anglia, la Wrexham, si mai are foarte multe puncte de vanzare, in Italia, in Franta, in toata Europa. Este firma care detine 80% din piata de carne de pasare prelucrata a UE, se numeste Brandname, dar ambaleaza si sub alte nume, sub numele lui Metro si alte firme cunoscute. Firma olandeza detine toate actiunile la Constanta, concernul-mama este pe actiuni, dar nimeni din conducere, nici in Romania, nici in Olanda, nici in Anglia sau restul Europei nu detine actiuni, ele sunt ale crescatorilor de pasari din Olanda. Acestia, in anii 1974-1975, au decis sa faca o cooperativa, un CAP, cum ar zice romanii, se numeste "Sebeco".
– Miroase a socialism…
– Da, cu metode si rezultate anglo-saxone. In primul rand, si-au stabilit preturile la pasarile vii, la achizitii, furaje, au avut ceva profit. Si-au angajat medici veterinari. Olanda nu e foarte mare, medicii veterinari au ingrijit bine toate pasarile, profiturile au crescut. Din acesti bani au cumparat FNC-uri, fabrici de nutreturi combinate, le-au dat nume distincte, dar unic actionar era Cooperativa, CAP-ul, cum vreti sa-i ziceti. Fiecare taran, cu 5, 100 sau 1.000 de gaini stia ca lunea trece masina pe la poarta lui si lasa patru saci rosii, doi saci verzi si un sac galben, ca sacii rosii sunt pentru gaini, sacii galbeni pentru cocosi, iar sacii verzi pentru puii de o zi. Le-a mers si mai bine, au decis sa-si ia abatoare, sa nu mai vanda pasaretul viu. Pentru abatoare au facut o firma, la care unic actionar era CAP-ul. Acum vindeau carne taiata si transata. Din castig au cumparat fabrici de prelucrare, s-au numit "Plusfood", unic actionar era tot CAP-ul. Fabricile erau atat de mari, cu atat de mare capacitate, incat carnea din Olanda nu era de ajuns. Au inceput sa importe. La Constanta, de pilda, nu a ajuns niciodata carne din Olanda, lucram cu carne din Brazilia. Tot grupul este condus de un consiliu de administratie format, din cate stiu, sper sa nu gresesc, din presedintele de la Chase Manhattan Bank, de la Metro si alte firme de renume. Dar acestia nu au actiuni. Se intalnesc o data pe saptamana la Amsterdam, analizeaza rezultatele, iau decizii pe care le comunica directorilor grupului. La sfarsit de an se trage linie. Profitul "Sebeco", al CAP-ului, se imparte fiecarui actionar, in functie de numarul de gaini al fiecarui crescator.
– Rectific, asta-i veritabil socialism modern intr-o societate globala, capitalista, Ceausescu ar fi invidios.
– Ceausescu visa sa faca asa ceva.
– Cum ati ajuns director la Plusfood?
– Parcela din zona libera unde este acum fabrica a fost concesionata in 1994 de firma "Metropol", cei cu asigurarile care au dat faliment. Spatiul era un depozit, a ajuns la un olandez, care si-a depozitat marfuri alimentare. Olandezul a deschis o fabricuta, a avut probleme cu politia in Olanda, toate bunurile i-au fost scoase la licitatie, inclusiv fabricuta de la Constanta. Ea a fost cumparata de un grup de firme care se numeste RDC. Genul de firma care cumpara, da o vopsea si revinde scump. Care au dorit pentru firma un director roman. Atunci ma ocupam de vestita fabrica de inghetata de care, sincer sa fiu, ma cam plictisisem. Fusesem in strainatate la o conferinta a crescatorilor de vite despre prelucrarea laptelui. Acolo am cunoscut directorul de vanzari de la "Brenac". Olandezii de la RDC s-au adresat unei firme bucurestene romano-olandeze, ca sa le faca managementul. Firma de la Bucuresti a auzit ca exista la Constanta un director de fabrica de lapte care n-a dat faliment in conditiile anului 2000, destul de dificile, m-au contactat si, din 2001, am devenit director aici. RDC a vandut in 2002 celor de la Plusfood. Olandezii nu au dat concurs, nu m-au dat afara, m-au retinut in baza rezultatelor si a unui interviu. Practic, nu sunt angajat, am cu ei un contract de management. Implicit, trebuie sa am rezultate.
– Sunteti mari consumatori de energie?
– Pana la "Energy Holding", curentul electric ne costa pe luna un miliard de lei. Aveam doua camere frigorifice mari, o uzina de frig puternica, instalatia electrica. La nivel national, eram si suntem mici consumatori. Luam energie de la Renel.
– Si de ce ati renuntat la RENEL?
– Cum e si normal, ca oricare alti capitalisti, si olandezii cer reducerea costurilor. Energia e o parte importanta in costuri. Am inceput sa caut energie la pret mai mic, pe la Hidro, pe la Nuclear, la Cernavoda. Am vazut ca nu e simplu. Eram in impas, cand "Energy Holding" a venit in Zona Libera, la Administratia Portului. Sa-si largeasca piata. Portul avea nevoie de licitatie (care s-a si facut, ulterior, si a castigat alta firma), dar cei de la "Energy" au cerut si relatii despre marii consumatori privati din port. Si au ajuns si la mine. Cel mai mult a discutat cu ei directorul meu tehnic. De la ei, cel mai des a venit Corina Trumeanu, director adjunct. Venea cu 3-4 persoane.
Mi-am dat acordul pentru contract, fiindca energia era mai ieftina. Am cazut pe pretul 84 dolari megawattul. Era cu vreo 15 la suta mai ieftin ca la Renel. Imi ajunsese la ureche ca Hidroelectrica vindea in acea perioada energie cu 24 de dolari MW. Nu mi-am batut capul cu energia produsa de termocentrale, stiam ca e scumpa. Dar era de vazut ce spunea Amsterdamul.
– Cand ati incheiat contractul si pe cat timp?
– Contractul nu este limitat in timp, l-am incheiat in august 2004, pentru o cantitate de energie de 3.600 MWh/an. Furnizarea efectiva a inceput in octombrie 2004. La start era 84 dolari/MW, in decembrie 2006 pretul a urcat la 87,84. Dar revenind la contract, desi am negociat la inceputul anului 2004, am semnat contractul abia in august 2004, fiindca am asteptat cateva luni aprobarea de la Amsterdam.
– Orice proiect (draft) de contract era trimis la aprobare?
– Sigur ca da. Oi fi eu director aici, dar banii sunt ai olandezilor. I-am informat, le-am spus ce am obtinut la negocieri, ei s-au documentat, au verificat cine este "Energy Holding", dupa care ne-au trimis un e-mail de vreo 30 de pagini. Asadar, board-ul de acolo a verificat, a luat decizia si a aprobat furnizorul de energie. A durat cateva luni.
– Credeti ca sunteti privilegiat sau pagubit? Nu vi se pare imoral sa luati energie de la "baietii destepti"?
– Eu nu cred ca sunt nici privilegiat, nici pagubit, e mai ieftin ca la Renel cu 15 la suta, v-am spus. Daca maine gasesc energie cu un cent mai ieftina, reziliez contractul. Nu este vorba de imoralitate, astea sunt regulile capitalismului. Mi s-a cerut sa caut energie mai ieftina si am gasit. Am scazut cheltuielile si la alti indicatori conform indicatiilor de la Amsterdam.
– L-ati cunoscut pe Bogdan Buzaianu?
– L-am vazut o singura data, dupa semnarea contractului. Am avut o discutie tehnica, fiindca a fost nevoie de o adaptare a instalatiei electrice. Nu suntem nici macar cunostinte, de prietenie nu poate fi vorba.
– In ce relatii sunteti cu Dan Ioan Popescu?
– Nici un fel de relatii. Nici cu el, nici cu alti politicieni. Nu fac politica, nu discut politica. Nici in ce face fratele meu nu ma bag. Eu nu m-am amestecat in politica lui, nici la primarie, nici la presedintie, el nu s-a bagat in fabrica mea de inghetata. Aici nu se poate baga nimeni, sunt director, dar toate deciziile sunt ale board-ului, se iau la Amsterdam.
