Decesele în accidentele rutiere din ultimele zile de pe DN7 au fost cauzate de tratarea carosabilului cu o soluţie neverificată, vândută unui rege al asfaltului, care voia să facă economie, de un fost director de întreţinere al Companiei de Autostrăzi.
Zilele trecute DN7 a fost plin de accidente. Marţi, două dubiţe s‑au ciocnit în zona satului Spini, iar politiştii au spus că accidentul a fost favorizat şi de carosabilul „umed şi foarte alunecos”. Trei bărbaţi, aflaţi în unul dintre vehicule, au fost transportaţi la spital, acuzând dureri ale coloanei şi membrelor.
Câteva ore mai târziu, în aceeaşi zonă, un camion a acroşat maşina din faţa sa şi apoi a lovit un autoturism şi o dubiţă. Accidentul s-a soldat cu un mort şi trei persoane rănite grav. „O maşină din faţă… a semnalizat târziu… Am pişcat un pic frâna, dar a început să alunece şi mai rău. M-a luat ca şi cum aş fi fost cu sania. Am lăsat frâna, apoi am frânat din nou şi nu mai ştiu ce s-a întâmplat”, a declarat, potrivit Evenimentului Zilei, şoferul Todor Ursu. „Încă de săptămâna trecută, şoferii care au fost implicaţi în accidente ne-au declarat că nu mai puteau ţine maşinile pe sensul lor de mers, aşa alunecau de rău”, a declarat, potrivit aceluiaşi ziar, comisarul-şef Dan Micu, şeful Serviciului de Poliţie Rutieră Hunedoara.
Soluţie ucigaşă care maschează lucrările de mântuială
Pierderea aderenţei a avut loc după ce constructorul, anume firma Spedition UMB, deţinută de Dorinel Umbărescu, cel mai important constructor român, a tratat aproximativ 15 km de şosea cu o soluţie numită TL-2000, menită să impermeabilizeze şoseaua. Remedierea defectelor trebuia făcută prin aplicarea soluţiilor clasice, anume efectuarea de tratament sau aşternere de şlamuri bituminoase, însă acestea ar fi fost mai scumpe şi s-a preferat punerea soluţiei-minune, mai ieftină.
Directorul-general adjunct al Direcţiei Regionale Timişoara, dar şi directorul de calitate al CNADNR afirmă că soluţia de „închidere” aşternută suferă la alunecare când plouă şi apare acvaplanarea. Aceştia susţin că soluţia în cauză ar avea toate avizele necesare, inclusiv din partea companiei.
Cristian Duică fost director general adjunct pentru întreţinere spune însă că doar avizele nu sunt suficiente. „Chiar dacă ar exista agrementele, CNADNR trebuia să testeze substanţa pe un sector experimental de pe un drum secundar şi de abia apoi să o folosească”, declară el. Surse din cadrul companiei afirmă că Spedition UMB a aşternut soluţia fără ştiinţa şi acordul Companiei de Autostrăzi.
Substanţa în cauză este vândută de firma Romis TL 2004 deţinută de Sorin Păun, fost director de întreţinere al CNADNR. Directorul de calitate îşi aminteşte chiar că a asistat la o prezentare făcută de Sorin Păun acestui produs, importat probabil din Israel. Păun nu a putut fi ieri contactat.
O licitaţie şi lucrări de mântuială
Există şi semne de întrebare privitoare la calitatea lucrărilor efectuate de Umbrărescu, pornind chiar de la licitaţia din 2006 pentru câştigarea contractului. Umbrărescu, care a mai cerut şi la alte licitaţii preţuri considerate de dumping de către concurenţii săi, a solicitat în cazul DN7 doar 221 milioane lei pentru 244 km de drum naţional, adică o medie de 250.000 de euro pe km. Standardele de cost prezente prevăd un preţ de 700.000 de euro pentru lucrări similare. „I-a mers renumele că lucrează repede, însă se vede care e calitatea”, spune un fost director al companiei, sub protecţia anonimatului.
Deoarece termenul de execuţie a fost unul dintre factorii de punctare a ofertelor, Umbrărescu s-a oferit să facă lucrarea în termen foarte scurt, de unde posibil rabat de la calitate. Acesta a fost posibil ca urmare a faptului că CNADNR şi-a făcut un obicei în cazul firmei Spedition UMB de a nu angaja un consultant care să verifice calitatea lucrărilor efectuate de această firmă (DN72 fiind, după DN7, un alt drum unde Umbrărescu a fost iertat de prezenţa unui verificator al calităţii lucrărilor).
Deşi garanţia dată de Spedition UMB expiră anul acesta, CNADNR va plăti ani buni drumul în cauză, deoarece a fost realizat în sistem de credit furnizor. Fotografii recente ale DN7, arată un drum vechi de doar 2-3 ani, însă peticit, plin de şleauri şi faianţări, defecte de neînţeles chiar şi în condiţiile traficului intens de pe acesta.
Cum explică Umbrărescu situaţia? „Rugozitatea drumului nu mai e aceeaşi, dar respectă stas-ul şi siguranţa circulaţiei. Orice piatră pusă nu ar fi rezistat. După trei ani, compania trebuia să-i facă un tratament drumului. Dacă soluţia nu-i bună, de ce a primit agremente? Eu am făcut lucrările pentru traficul prognozat la momentul licitaţiei, de 12.000 de vehicule pe zi iar acum circulă 42.000 de vehicule pe zi, din care 75% e trafic greu. Din 42.000 de maşini s-au tamponat doar cinci, dar pentru cele 2.600 de accidente de după 2007, cine e de vină, tot Umbrărescu?”
>>Calitatea lucrărilor făcută de Spedition UMB nu a fost verificată de un consultant.
