Potrivit unui draft al acordului între Guvern, Gabriel Resources şi Roşia Montană Gold Corporation exploatarea urmează să înceapă în noiembrie 2016, participaţia statului la RMGC va creşte de la 19,3% la 25% iar redevenţa de la 4% la 6% deşi în 2011 se încercase prin ordonanţă de urgenţă urcarea redevenţelor la 8% pentru metalele preţioase.
Ca şi în cazul gazelor de şist, exploatarea de la Roşia Montană a fost condamnată din opoziţie de USL din motive ecologiste dar îmbraţişată la putere pe considerente ce ţin de interesul naţional, sărăcia bugetului public, păzirea cu cerbicie a rspectării standardelor de mediu, etc, etc. Potrivit draftului de acord intrat în posesia Mediafax, exploatarea minereurilor din perimetrul Roşia Montană ar urma să înceapă în 2016, după ce planul urbanistic zonal va fi aprobat până la sfârşitul acestui an, iar participaţia statului ar creşte cu încă 5,69%, condiţionat de emiterea la timp a tuturor autorizaţiilor.
Faţă de nivelul actual al redevenţei (4%) s-a obţinut urcarea acesteia la 6%, statul având opţiunea de a solicita RMGC ca plata redevenţei să se facă în natură. În decembrie 2012 existase însă o ordonanţă a Guvernului Boc ce dubla nivelul redevenţelor pentru metalele preţioase (8% din valoarea producţiei) şi urca de la 4% la 6% redevenţa pentru celelalte produse miniere precum cărbunele şi apele minerale, o cotă de 20% din taxe urmând să fie cedată autorităţilor locale. Surpriză însă, ordonanţa adoptată în şedinţă de Guvern n-a mai ajuns la Monitorul Oficial (s-a invocat că lipsea semnătura Premierului)! După care au apărut nuanţările-o nouă lege prin care se stipulează creşterea redevenţelor n-ar trebui să se aplice decât contractelor noi, nu şi celor în derulare (iar proiectul de la Roşia Montană este blocat de ani buni în aşteptarea avizelor de mediu) iar lucrurile au sfârşit în coadă de peşte, cu promisiunea ca ordonanţa ve reintra în procesul de avizare.
Investiţia RM a fost inclusă însă în Planul naţional de investiţii şi locuri de muncă lansat, în urmă cu o lună, de Guvern şi prezentată ca proiect de „exploatare cu noi standarde de mediu” de unde “statul estimează beneficii de 78% (!) din ceea ce generează proiectul” (cum între redevenţa de 6% plus caştigul de 25% din dividendele repartizate şi nebeficiile de 78% distanţa e lungă, va trebui să mai adunăm probabil CAS-urile oamenilor de la Roşia Montană, TVA, accize-tot ce se poate).
Declaraţii şi eschive
Contactat de Mediafax, ministrul delegat pentru Proiecte de Infrastructură de Interes Naţional şi Investiţii Străine, Dan Şova, a declarat că negocierile dintre Guvern şi investitor nu au fost încheiate, ci sunt încă în derulare. Pe 18 iulie, invitat la Digi-24, Premierul declară că “Guvernul va trimite proiectul privind exploatarea aurului de la Roşia Montană în Parlament, care va decide dacă se face sau nu”. El preciza că nu le va cere parlamentarilor PSD să „voteze disciplinat” în favoarea proiectului şi nici el personal nu-l va vota, pentru că are „propriile convingeri”, dar că este datoria sa ca prim-ministru „să nu stea cu proiectul în sertar, cum au stat atâtea guverne, ci să-l pună pe masă. Ca şi în cazul Petrom nu va exista deci o asumare directă a răspunderii Guvernului şi semnatarilor actelor aferente începerii exploatării a ci se va prefera diluarea sa prin votul din Parlament.
Societatea Roşia Montană Gold Corporation este controlată de compania canadiană Gabriel Resources, care deţine 80,69% din acţiuni. Listată la bursa din Toronto, Gabriel Resources (simbol GBU) se tranzacţionează în prezent la 1,57 dolari/acţiune (minimul ultimelor 12 luni a fost atins în iunie-1,13 dolari iar cotaţia maximă a fost de 2,94 dolari). În spatele Gabriel Resources sunt nume mari din business-ul mondial, precum miliardarii John Paulson, Beny Steinmetz şi Thomas Kaplan. Compania deţine la Roşia Montană (judeţul Alba), prin concesionare în vederea exploatării, cel mai important zăcământ de aur din România, evaluat la aproximativ 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint. Gabriel Resources deţine în prezent 80,69% din proiectul Roşia Montană, restul fiind în posesia statului prin compania Minvest.
