Ministrul Justiției, Raluca Prună, a explicat, într-un interviu pentru „România liberă“, care sunt prioritățile mandatului său. Demnitarul vrea un sistem de informatizare a instanțelor pentru toată țara și a precizat că va continua investițiile în infrastructură. Raluca Prună nu dorește să facă speculații cu privire la mandatele procurorului-șef al DNA și procurorului general, dar afirmă că are obligația morală de a merge personal în țară, să-i încurajeze pe cei integri să-și depună candidatura pentru astfel de funcții. Întrebată dacă ar alege să-și dea doctoratul cu un politician, ministrul Justiției a răspuns că magistratul poate face un doctorat absolut oriunde, în orice școală doctorală, iar autocenzura pe considerente morale ține de conștiința fiecărui magistrat.
Ce proiecte veți prelua din mandatul fostului ministru? Veți extinde în toată țara micul proiect de la Curtea de Apel Cluj, care și-a implementat singură un sistem informatic foarte bun?
Raluca Prună: Înțeleg să preiau din mandatul predecesorului meu tot ceea ce consider, după ce voi face personal o analiză ca să discern ce este necesar pentru sistemul de justiție. Mâine (azi – n.r.) plecăm la Cluj ca să discut cu interlocutorii de acolo. Vrem să preluăm acest sistem informatic, care a fost dezvoltat gratuit și înțeleg că îl pot oferi gratuit întregului sistem judiciar. Nu mai este nevoie de bugetare pentru el. În ce privește proiectele de infrastructură judiciară, sunt numeroase șantiere în lucru, de refacere a unor instanțe care sunt din punct de vedere locativ într-o situație dificilă și evident că și acolo voi continua să susțin aceste proiecte, fără să le pun în discuție, pentru că realitatea este că multe instanțe din România funcționează în sedii improprii.
La începutul anului a fost anunțată o colaborare între Ministerul Justiției și Ministerul Dezvoltării pentru un proiect de investiții în sediile instanțelor.
R.P.: Sunt lucruri distincte. Există un program prin care se reabilitează 25 de instanțe și există un program mai amplu, inițiat de predecesorul meu, împreună cu Ministerul Dezvoltării și cu Banca Mondială, ce este interesată să finanțeze cu fonduri rambursabile, Cartierul de Justiție, în București, care va răspunde unei nevoi reale a instanțelor de aici. Am avut o primă întâlnire cu cei de la Banca Mondială, nu exclud acest proiect, însă doresc să văd toate detaliile. Proiectul nu va fi finalizat, dacă totul va merge bine, mai devreme de cinci ani.
La un moment dat s-a vehiculat că terenul pentru Cartierul de Justiție va fi cel de lângă Biblioteca Națională. Este adevărat?
R.P.: Da, acela este terenul, dar aș dori, pentru moment, să nu dau mai multe detalii, pentru că, repet, sunt în curs de analiză. Și în București, ca în restul țării, instanțele trebuie să fie în mijlocul orașului, nu le poți duce la periferie. Dau ca exemplu, fără nicio plăcere, instanța din Buzău. S-a întâmplat sub mandatul meu, dar lucrurile demaraseră mai devreme. Funcționează într-un Carrefour, într-un mall. Așa ceva este din două puncte de vedere inacceptabil: o dată că este într-un mall, nicio instituție a statului nu poate funcționa într-un mall. Aceste instituții vin cu autoritate și dacă vrem ca cetățeanul să înțeleagă care este autoritatea statului, sigur că nu putem pune într-un shopping mall o instanță. Plus, această instanță este la ieșirea din oraș, iar eu cred instanțele nu pot funcționa la ieșirea din oraș.
Veți muta această instanță?
R.P.: Nu știu dacă voi reuși, într-un an de mandat, să mut înapoi în oraș această instanță, dar o dau ca pe un exemplu care mă nemulțumește profund. Nu am avut ce să fac, s-a lansat la o săptămână după ce am preluat mandatul.
Fostul ministru al Justiției a marșat pe strategia de închiriere de sedii pentru instanțe.
R.P.: Când sunt instanțe în condiții improprii, da, trebuie să avem curajul să spunem că e nevoie să luăm măsuri rapide și bănuiesc că din acest motiv, pentru a rezolva niște nevoi urgente, s-au făcut anumite opțiuni. Eu nu înțeleg să fac aceste opțiuni, dar înțeleg să găsesc o soluție, pentru că nu putem lăsa instanțele încă zece ani să funcționeze în astfel de clădiri. Înalta Curte, de exemplu, funcționează într-un sediu absolut impropriu, care este sub demnitatea unei Curți supreme dintr-un stat membru european.
De curând a fost adoptată legea privind înființarea Agenției Naționale pentru Bunurile Indisponibilizate. Când va fi funcțională aceasta?
R.P.: Legea s-a adoptat pe 11 noiembrie și prima parte a anului viitor va fi dedicată găsirii unui sediu, adoptării de proceduri pentru a angaja personalul agenției. Deci în cursul primului semestru al anului viitor. O să facem un anunț public pentru angajarea directorului. Aceasta este o prioritate a mandatului meu.
În privința deja celebrilor scriitori din pușcării, am dedus, în urma demersurilor mele jurnalistice, că nu există filtre care să controleze acele lucrări științifice pe care ei le scriu. Doriți să modificați legislația, să eliminați complet posibilitatea de a scrie în perioada detenției sau să introduceți filtre mai puternice?
R.P.: Prevederea cu scrierea de cărți științifice există de multă vreme în legislație. Remarc faptul că, în ultimii ani, din motive evidente, s-a intensificat această activitate. Avem dintr-odată persoane care scriu foarte mult. Este un record absolut. Sunt oameni care sunt în mediul academic și care se chinuie, uneori un an, ca să poată scrie un articol cu caracter științific în domeniul lor de activitate. Am cerut la Admnistrația Națională a Penitenciarelor o listă cu lucrările elaborate și constat, numai după titlu, că multe – e numai o impresie – într-un lume așezată, nu ar putea fi calificate drept lucrări științifice. Ai un autor care scrie șase cărți într-un an. Așa ceva este excepțional, dar nu este exclus. Ca principiu, am spus că mi se pare o chestiune de discriminare. Nu înțeleg de ce în executarea unei pedepse este o dovadă mai mare de îndreptare să scrii o carte decât activitatea de a picta sau de a sculpta. Ca ministru, trebuie să fiu o persoană realistă. Pentru a elimina această măsură pe care eu o găsesc discriminatorie, ar trebui să intru la lege, să modific legea. Nu cred că este realist acest lucru și de aceea am înțeles să preiau o inițiativă de modificare a regulamentului legii executării pedepselor care instituie un filtru al unei comisii științifice care să ateste caracterul științific al lucrărilor și care trebuia să fie adoptată încă din anul 2013. Primul pas ar fi să adoptăm un regulament, iar apoi, sigur, sper ca pe durata mandatului meu să pot convinge că este nevoie de o modificare a legii, pe care să o fac cu toate normele în vigoare. Să fac o dezbatere publică și să pun pe masa Guvernului un proiect, probabil la sfârșitul mandatului meu, lăsându-i parlamentului viitor, care o să aibă legitimitate să adopte astfel de legi, oportunitatea să decidă dacă este bine sau nu să adopte o asemenea lege.
La anul vor expira mandatele pentru șeful DNA și procurorul general. Luați în calcul și o prelungire a acestora?
R.P.: Ar fi neserios din partea mea să mă lansez în speculații cu privire la prelungirea sau nu a unor mandate. Sigur, ca principiu, am spus că legea dă posibilitatea reînvestirii unei persoane, însă iarăși cred că societatea românească este, la acest moment, destul de antagonică și cred că o procedură – vorbesc ca principiu – de reînvestire a unei persoane care a făcut dovada unei bune administrări, dovada de integritate și profesionalism, ar expune acea persoană criticii unei părți din societate. Eu înțeleg din motive de transparență să fac publice criteriile de profesionalism, integritate, performanță, astfel încât să fiu împăcată cu propunerile pe care le pun pe masa CSM-ului și, finalmente, pe masa președintelui. Nu voi face o procedură complicată, pentru că la aceste funcții de conducere în parchete nu vorbim de concursuri. Am obligația morală, și am să fac asta, să merg personal în țară, la curțile de apel și la parchetele de pe lângă curtea de apel să-i încurajez pe cei integri și foarte buni să-și depună candidatura.
Ministerul de Justiție are întârzieri în transpunerea directivelor UE, de pildă cea referitoare la exploatarea sexuală a copiilor și cea privind ordinul european de protecție.
R.P.: Da, este adevărat. Și, ca persoană care vine de la Buxelles, mărturisesc că nu am înțeles de ce a trebuit să ajungem într-o fază extrem de avansată a procedurii. Suntem în situația în care România a primit un aviz motivat, aceasta fiind ultima etapă procedurală, înainte de a se merge la Curte. Eu am moștenit aceste lucruri, înțeleg să recuperez întârzierile.
Codul deontologic al magistraților, mă refer la nivel UE, recomandă acestora să evite o relație academică cu un politician activ? Un magistrat poate să-și facă doctoratul cu un politician?
R.P.: Asta face parte din pachetul de suspiciuni pe care societatea noastră îl are. Dacă un magistrat vrea să-și facă un doctorat într-un domeniu cu un coordonator care se întâmplă să fie și politician, ca principiu, poți să interzici unui magistrat să facă acest lucru? Probabil că nu. Dar asta e o discuție mai largă și ține și de calitatea coordonatorului de doctorate și e o discuție pe care ar fi bine să o aveți cu ministrul Educației.
Dumneavoastră personal ați evita o astfel de situație sau ați face doctoratul cu un politician?
R.P.: Cred că prin ceea ce am făcut eu, în viața mea profesională, am arătat că am evitat această situație. Există o obligație de autocenzură mai mare la un magistrat decât la alți membri ai societății, iar ea ar trebui să existe.
Ține de conștiința fiecăruia..
R.P.: Este o chestiune individuală și nu ține de lege. Cred că aici, noi, ca societate, trebuie să lucrăm puțin. Avem legi multe, foarte stufoase, în care noi încercăm să completăm prin text de lege ceea ce ține de morală. Am întâlnit recent o situație în care se propunea într-un act normativ că pentru susținerea unui examen trebuie prezența obligatorie. Din cauza unei lipse de cenzură morală și de forțări de genul “tot ce nu e scris în lege e permis“, suntem în situația în care trebuie să punem totul în lege.
Imunitățile parlamentare. S-a dezbătut la modul teoretic dacă parlamentarul are dreptul să beneficieze de imunități sau nu. Dumneavoastră cum considerați, are nevoie sau nu?
R.P.: Da, ca principiu, un parlamentar are nevoie de imunități, dar nu de orice fel de imunități. În toate societățile așezate, imunitatea este exclusiv pentru opinii și voturi politice, pentru activitatea din parlament. Tot ceea ce este în afara activității parlamentare, în mod normal, nu ar trebui să facă subiectul unei imunități. Faptul de a fi ales nu garantează sau nu ar trebui să vină cu un pachet de intangibilitate.
Avem magistrați care au făcut studii la școala doctorală a SRI. În societate au apărut suspiciuni pe temă, iar imaginea magistratului are puțin de suferit, pentru că se lasă impresia că lucrurile nu sunt separate cum ar trebui.
R.P.: Nu am informații detaliate, dar bănuiesc că magistraților din alte state membre UE, care se ocupă de instrumentarea unor cazuri de terorism sau crimă organizată, nu le este interzis să-și facă un doctorat în domeniu. Eu nu aș vrea să intru în discuția de ce există o școală doctorală undeva și nu în altă parte, eu constat că acea școală doctorală există potrivit legii în România și nu văd o problemă în asta. Dacă organizează și doctorate în drept, ca principiu, nu văd o problemă în a merge acolo și a-ți face un doctorat. Ce mai constat, iar aceasta este un subiect sensibil: noi suntem o societate care gândim în extreme. Cred că avem foarte multe lucruri de rezolvat și nu cred că aceasta e cea mai mare problemă a magistraturii. Discuția ar trebui să fie despre modul în care se organizează doctorate la noi în țară, dar despre asta trebuie să discutați cu ministrul Educației. Magistratul poate face un doctorat absolut oriunde, în orice școală doctorală, însă înțeleg foarte bine că există o problemă cu școlile doctorale și, în calitate de cetățean, pot să spun că ar trebui făcută puțină reformă. Din păcate, faptul că anumite doctorate se iau foarte ușor face ca multe persoane din România, care muncesc foarte serios la doctoratele lor, să se simtă nedreptățite. Eu am colegi care au muncit mult, iar atunci spun că sunt doctor în România, se creează de la început o mică suspiciune, iar asta e un lucru profund nedrept. Pentru acest lucru, trebuie cernute un pic școlile doctorale, dar această temă nu este pentru mine, ci pentru ministrul Educației.
Citește și: INTERVIU. Ministrul Violeta Alexandru: Când va funcţiona noul minister al dialogului cu românii
Acest articol este proprietatea site-ului www.romanialibera.ro. Este interzisă republicarea conținutului acestui articol în lipsa unui acord din partea ziarului România liberă. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa editoronline@romanialibera.ro.