Creat în 1707 prin uniunea politică dintre Anglia şi Scoţia, Regatul Unit al Marii Britanii ar putea înceta să existe în actuala sa formă cel târziu în 2014 – sau cel puţin aşa speră Alex Salmond, liderul SNP, numit de cotidianul american The New York Times „cel mai formidabil susţinător al independenţei Scoţiei de mai multe generaţii încoace”. Sub conducerea sa, SNP a obţinut 53,5% din voturi la alegerile parlamentare scoţiene de anul trecut.
Deşi parlamentul de la Edinburgh deţine autonomia asupra Educaţiei, Sănătăţii şi Justiţiei şi are dreptul de a aduce modificări minore asupra impozitului pe venit, Londra continuă să ia deciziile care privesc întreaga Mare Britanie – de exemplu cele asupra Apărării Naţionale, a politicii energetice sau a politicii externe. SNP consideră că odată cu independenţa Scoţia ar obţine şi o parte importantă din drepturile de exploatare ale rezervelor de gaz şi petrol din Marea Nordului – şi că veniturile din aceste surse ar oferi ţării şansa unui succes economic asemănător cu cel al Norvegiei, care şi-a folosit bogăţiile naturale pentru finanţarea fondurilor de pensie.
Scoţienii preferă Uniunea – aleşii lor, nu
Cu toate acestea, conform celor mai recente sondaje, o mare parte a scoţienilor sunt împotriva independenţei, după cum relatează cotidianul britanic The Telegraph: numai 29% din populaţie îşi doreşte separarea de Marea Britanie – în timp ce 54% îşi doresc ca Scoţia să rămână o parte a Regatului Unit. În Anglia, cifrele sunt asemănătoare: 27% dintre englezi susţin independenţa Scoţiei, iar 48% se opun acesteia. De altfel, acesta este şi motivul pentru care Cameron a ieşit la atac, cu toate că şi partidul său este împotriva ruperii Scoţiei de Regat: premierul britanic consideră că un referendum ar tăia avântul lui Salmond şi al SNP, şi că o înfrângere a separaţioniştilor ar pune capăt, cel puţin pentru o vreme, oricărei discuţii despre independenţa Scoţiei. Un alt argument adus de Cameron este că actuala situaţie dăunează mediului de afaceri din Scoţia, mulţi investitori evitând ţara din cauza nesiguranţei politice.
Două răspunsuri – sau trei?
Forma referendumului este încă puternic contestată de ambele părţi. În timp ce Salmond îşi doreşte ca acesta să conţină trei răspunsuri posibile („pentru independenţă”, „împotriva independenţei”, „pentru lărgirea autonomiei”), Cameron vrea ca populaţia să fie obligată să răspundă cu „da” sau „nu” – şi, de asemenea, ca rezultatul să fie ireversibil – un punct cu care Salmond nu este de acord. De altfel, relatează agenţia de ştiri Associated Press, acesta i-a atras atenţia lui Cameron „să nu se amestece în procesul democratic din Scoţia”, adăugând că „nu ne vom lăsa îmbrânciţi de colo-colo de un prim-ministru conservator din Londra”.
O altă problemă în care Salmond şi Cameron sunt de opinii diferite este cea a instituţiei care va fi însărcinată cu organizarea referendumului. Politicianul scoţian susţine că „acesta trebuie să fie un referendum gândit, organizat şi făcut în Scoţia”, şi anume de Parlamentul Scoţian. Cameron şi susţinătorii săi au atras însă atenţia că, conform legii, singura entitate care are dreptul să susţină un referendum pe teritoriul britanic este Comisia Electorală. Conform unui document oficial publicat de The Telegraph, „chiar dacă votul organizat de Salmond ar avea loc, valoarea legală al acestuia ar fi aceeaşi ca a unui sondaj de opinie”. Totuşi, Cameron s-a arătat dispus să modifice legea astfel încât Parlamentul de la Edinburgh să poată organiza referendumul.
Deşi pare riscant, jocul lui Cameron are toate şansele de succes. Cotidianul britanic The Daily Mail atrage atenţia asupra faptului că mulţi scoţieni sunt conştienţi de beneficiile uniunii cu Anglia; astfel, „serviciile publice şi educaţia gratuită sunt plătite din impozitele englezilor, ca de altfel şi subvenţiile pentru sectorul de sănătate sau transportul public gratuit pentru pensionari – iar instituţii scoţiene precum Royal Bank of Scotland au fost salvate de la dezastru de largheţea engleză”, notează cotidianul – „ceea ce explică de ce SNP poate câştiga alegerile în Scoţia, însă nu îi poate convinge pe scoţieni să susţină desprinderea de Regatul Unit. Până acum”.